ÎNVINGĂTOR ȘI NU ÎNVINS…
#AnnaNoraRotaru __ autor
Parcă mi-i prea scurtă viața, la câte-aș mai avea de învățat…
S-a scurs timpul fără rost… cât pot afla în ultimă instanță ?
În jurul nostru, Domnu-atâte-a plăsmuit și ne-a încredințat,
Dar timpul nu mi-ajunge, oricât de coama lui m-am agățat
Trăgând de șirul clipelor, mai mult pierdută în nesiguranță,
Mai mult parcă-notând în ignoranță…
Aș vrea mult să văd ce-i dincolo de granițele vederii noastre,
S-aud divine sunete, ce nu poți auzi, nu poți să le surprinzi…
Răbdarea să-nvăț ce-i, din ochii statuilor reci, mute și sihastre,
Când scormonesc, cu rugătoarele priviri din vremi prin astre,
Să aflu de-alte universe, privindu-le ca prin înșiruite-oglinzi,
Să poți misterele, din pâclă să desprinzi…
De la fluturi aș vrea să aflu cum ei se bucură de viața de o zi,
Cum ies din nimfe, trăiesc, iubesc, murind cu stingerea luminii…
În timp ce noi, parcă nici nu apucăm, ca bine-bine-a ne trezi,
Cu-adevărat nu știm ce-i fericirea, doar știm pe clipe-a mucezi,
Purtând dafini pe-ncruntate frunți, unii la alții arătănd caninii
Sub blestemul neputinței, vinei și rușinii…
Nimic n-am cunoscut din nestăvilita sete a dogoritului nisip,
Ci, doar acea singurătate-a scoicii, de fric-ascunsă-n carapace…
Nu am gustat din plin cernuta rouă pe buzele arse și pe chip,
N-am învățat cum să-mi adun nectarul, dar și cum să nu-l risip
Și nici cum pot din conștiința mea să evadez spre liniște și pace,
Să-mi ridic Eul rănit, din mâl când zace…
Încă nu m-am săturat de gingășia florilor cu șoaptele-n parfum…
Nu știu de-avântul șoimilor când țintesc spre-naltul cer albastru…
N-aflai din forța apelor-nspumate, când mușcă țărmuri în duium
Și nici din semeția brazilor când cad, pierind în vâlvătăi și scrum
Ignorând, când ajunge la cer, amărăciunea mormântului sihastru,
Tăcerea-n jale din marmură și alabastru…
Mai din timp de-aș fi aflat, că-s stăpân doar pe-un vremelnic azi,
Neștiind de-o fi vreun mâine… îndoielnic viitor, poate de neatins,
Mi-aș fi deschis larg brațele să-ntâmpin chiar zilele cu zorii fazi,
Corbii nopților zdrobind, ce-mi făceau din vise rătăcitori nomazi,
Din soare-aș fi furat flăcările, cu ele păstrând al vieții foc nestins,
Fiind astăzi… învingător și nu învins…
_______________________ NORA ________________________
versuri din vol. __„ Pe tărâmuri neumblate”__
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..