undergroundul acesta grãbit al sufletului îmi repugnã
fac mereu acelaşi traseu întunecos înspre mine
într-o zi am sa eclozez într-un alt eu
cu care mã voi afişa fiţos lumii
desigur regenerarea la alb poate fi dureroasã…
voi schiţa bruioane de fericire experimentalã
dupã fiecare incursiune fulger în al nouălea cer
n-am de ce să regret jupuirile ca stare de fapt
unghiile îmi ştiu demult meteahna şi tot cresc
dacã tu mi-ai deschide uşa din centrul inimii
m-aş volatiliza într-o dulce zbatere a pleoapei
de fiecare datã când mergi la culcare
azi las nebunia sã-mi rãsuceascã sângele
pânã dincolo de delirurile psihotrope ale venelor
mâine însã voi invoca o perisabilitate a gândului
şi voi ţine scurte momente de reculegere
în memoria unei amintiri
cu identitate necunoscutã.
GROZA MIHAIL BOGDAN


