COLECȚIA LIRIK

************************

***1. CĂTĂLIN DORIN (Adjud) – ORIZONTURI APUSE (versuri)

După publicarea trilogiei CĂTĂLINEI, formată din  volumele de versuri TANGOUL VISELOR, VALS PRINTRE AMINTIRI și SIMFONIA IUBIRII, apariții editoriale Armonii Culturale din anul 2016, noul volum de versuri intitulat ORIZONTURI APUSE anunță, încă din deschiderea sa, sfârșitul trilogiei sus-menționate și intrarea într-o altă etapă a devenirii literare, a redescoperirii lăuntrice, a evoluției către alte orizonturi lirice.

Fără umbră de îndoială, fiecare carte semnată de poetul adjudean CĂTĂLIN DORIN reprezintă o evoluție față de precedenta, ceea ce marchează un parcurs ascendent pe calea-i predestinată a poeziei. Prezentul volum, cu fine inserții meditative, ridică la un alt nivel de percepție IUBIREA – o iubire romantică, silențioasă, care alină, mângâie, întreabă, dar și răspunde și, de ce nu, vindecă.

Poeziile volumului, dispuse mereu în ordine strict alfabetică, realizează simetrica spirală a vieții și trăirii, un veritabil vârtej de emoții, așternute cu sinceritate și condescendență pe pânzele timpului. O eternă perorație, trăită la limita dintre real și ireal, generată alternativ de gânduri cu poiene pline de soare ori străbătute de norii negri ai incertitudinilor.

Un nou epos liric în care atât eroul, cât și ”povestitorul”, sunt una și aceeași persoană, iar cartea, ca și întreg, o lectură plăcută în nopți de necesară solitudine. Un sentiment straniu, dar plăcut în același timp, care converge totul către un singur cuvânt: IUBIREA. Crezul poetului este simplu, purtător al unei franchețe elucubrante: Dă-mi, Doamne, viață să pot întoarce această lume. Pe cealaltă parte. Așa cum ar trebui să fie! Să-i sugrum răul și s-o fac victorioasă în lumina razelor de soare… Ia-mi mâna și du-mă spre izvorul dătător de viață, de unde voi da drumul adevărului și iubirii… (Silvia CINCA).

(Referință critică Gheorghe A. STROIA)

***2. CĂTĂLIN DORIN (Adjud) – FREAMĂT DE SUFLET (versuri)

Din nou visător, debordând prin dragostea revărsată în cascade, Cătălin Dorin scoate la iveală versuri de un romantism peremptoriu, într-un nou buchet liric, intitulat FREAMĂT DE SUFLET.

Nuanțele meditative ale poeziei sale sunt, în acest volum, mai accentuate decât în toate celelalte, poetul căpătând conștiința finalității oricărui lucru, a oricărei ființe, a oricărui sentiment, inclusiv a iubirii.

Timpul este văzut precum eternul dușman, care, de fapt, nu trece pentru noi, ci noi trecem prin el, așa după cum bine spunea o antică protază. Acestui timp nemilos, o fiară cu colții ascuțiți de clipe, cu brațele pregătite să smulgă din trupuri tinerețea, lăsând în loc amintiri cât o întreagă lume, poetul îi dedică instanțe lirice speciale, tonul său melancolico-persiflativ adăugând un plus de pantomimă vieții însăși.

În această percepere a timpului, există ingredientele unei melancolii (a)tipice:  amărăciune, durere, dimineți pierdute, deznădejde, dragoste răpusă, plângere, sclavie, atribute intrinseci ale unei toamne a despărțirii… despărțirii de lume, de frumos, de zbor, de stele. Remediile la decadență sunt simple pentru poet. Dragostea de viață, dorul, iubirea, îl motivează să continue lupta cu sine însuși, să nu se abandoneze pe sine în brațele aceluiași timp recuzat de rațiune. Aici, în lumea sa, poetul găsește: pasiune comună, priviri, licăriri, lanț de iubire, joc în doi, îndurare, iubire de-o iarnă, îmbrățișări, iertare, pentru ca romanța sărutului să continue într-o rugă a inimii…

Și prin acest nou volum de versuri, Cătălin Dorin ne transmite un mesaj simplu, amintind de eterna definiție a iubirii, în raport de superioritate față de timpul crud: Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate… (William Shakespeare).

(Referință critică Gheorghe A. STROIA)

***3. CORNEL C. COSTEA (Cluj-Napoca) – DOR DE LECHINȚA (versuri)

Frumusețea prozodică și melodicitatea versurilor, expresivitatea evocării, romantismul, sunt armele redutabile ale poetului. Lirica sa moderat-contemplativă, expresia clasică (dar cu accente moderne), caracterizată prin imagism și o mare varietate de tonuri afective, de la percepția cosmică a naturii până la reinterpretarea mitului, de la nostalgia satului, până la rezerva față de formele civilizației urbane, sunt tot atâtea motive de a stabili veritabile conexiuni între opera lui Cornel C. Costea și cea a lui Esenin. În antiteză, din fericire, viața poetului clujean abundă în momente de împlinire, de unde și lumina atât de intens manifestată în poeziile sale.

            Dor de Lechința este doar începutul; doar timpul poate hotărî reiterarea într-o nouă carte a acestui inefabil dor, convertit în lectură dătătoare de pace, în momentele de zbucium ale sufletului. Cornel C. Costea este un poet al iubirii și sincerității, un arhitect care, cu fiecare nouă poezie construiește poduri, căci doar… dragostea construiește poduri, acolo unde nu există (R. H. Delaney).

Pentru familia Armonii Culturale, fiecare carte semnată de Cornel C. Costea reprezintă o bucurie în sine, pentru simplul motiv că ne susținem  pledoaria în fața Timpului cu încă o dovadă a faptului că mai există Oameni, mai există sete de frumos, umanitate, altruism, generozitate, iubire și, peste toate acestea, ÎNCĂ MAI EXISTĂ… POEZIE!

(Referință critică Gheorghe A. STROIA)

***4. IONEL SIMA (Baia Mare – Maramureș) – COPACUL IUBIRII (versuri)

Volumul COPACUL IUBIRII, un nou titlu semnat de poetul maramureșean, reprezintă o pendulare constantă între pământul natal și alte meleaguri îndepărtate, între Cerul Meu și Al Tău, între stare și nestare, între ființă și neființă. Poeziile, scurte ca întindere, dar concentrate în sensuri, traduc tocmai această ubicuă pendulare. Este, de fapt, o pendulă a timpului, care trece peste toate, lăsând urme adânci în carnea sufletului.

Unele dintre poezii – veritabile terține, altele – declarații de dragoste, toate sunt exprimate cu o simplitate de admirat, fără a abuza de cuvinte fără conținut, ci doar aruncând în miezul lor flăcările arderii lirice. Mesajul fundamental – IUBIREA – face, și din acest nou volum de versuri, un templu tăcut, în care căutătorul de liniște își va afla limanul. Iubirea este indisolubil legată de fericire, bucuria trăirii fiind deplină doar în sufletul care iubește, așa după cum însuși-autorul se confesează, în tonul său caracteristic: Iubind îngerește/ o inimă/ legată în lanțuri/ vei dezlega/ încet, încet, iubiri.// Iubind ca florile/ o inimă/ acoperită cu flori/ vei dezlega/ încet, încet, fiori.// Iubind cu lacrimi/ o inimă/ spălată de ape tulburi/ vei dezlega/ încet, încet, gânduri.// Doar iubind/ o inimă/ ce vrea iubire/ vei aduce/ încet, încet, în ea fericire. (Doar iubind).

(Referință critică Gheorghe A. STROIA)

***5. DOMINIC DIAMANT (București) – CREPUSCULARE (sonete)

Sonetul a reprezentat dintotdeauna o specie curtată de nume mari ale literaturii tuturor timpurilor, pornind de la d’Arezzo, Petrarca, Dante, culminând cu cele 154 de sonete ale lui Shakespeare – o meditație profundă cu privire la natura iubirii, pasiune sexuală, procreare, moarte, și timp. Același fior liric, sensibil și delicat, își face loc și în scrierile sonetiștilor contemporaneității, printre ei regăsindu-se valoroșii noștri confrați, precum Theodor Răpan (PAS ÎN DOI – De trei ori câte 33 + 1 iconosonete sau PUR ȘI SIMPLU – 154 contrasonete) și Cristian Petru Bălan (EROS-SONETE) – cu minunatele sale cânturi dedicate iubirii. Sonetele lui Dominic Diamant au ca axă de rotație timpul și curgerea sa implacabilă, în jurul acesteia pulsând toate aspectele modernității, cu plusurile și minusurile sale. Per ansamblu, CREPUSCULARE reprezintă o lucrare frumoasă, din care cititorul poate extrage o multitudine de învățăminte, își poate cultiva sufletul și inima cu stări, emoții, pe care nu le-a uitat, ci doar le-a ținut ascunse, adânc încarcerate de timp.

Cu certitudine, o scriere frumoasă, eclectică, cu o diversitate de opinii tranșant formulate, o acuratețe și măiestrie lirică de invidiat, pe care SINCERITATEA o recomandă. Dacă sinceritatea, într-o definiție simplă, ar fi legătura directă dintre vorbe și fapte (Juliana Mallart), atunci lui Dominic Diamant nu i s-ar putea reproșa lipsa sincerității. Un creator de frumos cu o scriere deloc simplă, dar cuceritoare, ce poate lăsa urme adânci în conștiința și în sufletul cititorului, care, rememorând secvențe ale existenței proprii, va striga precum sonetistul:

De n-ai mărturisit despre trecut

O vină colosală-ți aparține

Măcar prin faptul că te-ai petrecut

Indiferent la rău ca și la bine

Nicicând nu se va ști prin ce-ai trecut

Istorie orală nu există

Cuvântul scris e singurul tău scut

De apărare dreaptă, realistă

Ia-ți gândul de la tot ce s-a-ntâmplat

Acoperit de timp și de uitare

Menirea ta, ca spirit întrupat,

Având o noimă făr-asemănare

Niciun județ din lume nu-ți permite

Tezaurul de fapte irosite. (LVI)

(Referință critică Gheorghe A. STROIA)

***6. CRISTIAN GABRIEL MORARU (Alexandria – Teleorman) – GENUNILE ÎNTUNERICULUI (stihuri creativiste)

De fiecare dată, însă, în acest ubicuu întuneric, renaște geana de lumină flămândă, ce-l devoră, transformându-l din semiîntuneric în umbră și mai apoi, în ploi de străluciri. Prin stihurile sale creativiste, frumos intitulate Genunile întunericului, abordând varii specii ale genului liric – sonetul, distihul, gazelul, balada, haiku-ul, epigrama, poetul atribuie ideii în sine un cumul de stări, ce-i definesc profilul spiritual –  chemarea, confesiunea, mărturia, introspecția, zbaterea, încordarea – dar și fine-i tușe (auto)portretistice – retorica visării,  căldura amintirii.

Cartea este străbătută de la un capăt la altul de Iubire, cu multiplele sale fațete: iubita ideală, natura, Omul și, nu în ultimul rând, Dumnezeu. Când melancolic, când meditativ, uneori resemnat, alteori provocator, grav sau mucalit, Cristian Gabriel Moraru reușește să compună, filă după filă, un întreg eclectic, prin puterea expresiei sale artistice, în care să se regăsească, dar să și incite cititorul la regăsire.

Constanta volumului este tonul liric, cvasi-boem, ușor adolescentin, cu fine inserții filosofice, denotând erudiție, dar și talent. O carte frumoasă, căreia nu i se poate reproșa nimic, poate doar efervescența tinereții, ce merită parcursă frumos, întru dobândirea Iluminării Vieții și evadarea fermă din… Genunile întunericului.

(Referință critică Gheorghe A. STROIA)

***7. CAMELIA ARDELEAN (Deva – Hunedoara) – SUFLETE DE CEARĂ (versuri)

Poemele îmbracă haina „dulcelui stil clasic”, folosindu-se de catren, ritm variat, măsură fixă, rimă bogată (împerecheată, încrucișată sau îmbrățișată). Poeta manifestă apetit pentru sonet (Un acvilon subit mă sabotează; Atinși de frici, mai scuturăm perdeaua) și rondel (Rondelul toamnelor târzii, Rondelul florilor ce tac, Rondelul cuvintelor nespuse, Rondelul verilor de foc, Rondelul timpului pierdut).

Sentimentul existenței accesează – prin eliminarea straturilor superficiale și a formelor individuale – zonele cele mai profunde, avându-și rădăcina într-o formă particulară de extaz.

Resursele lirice ale subiectivității poetei indică o prospețime și o adâncime lăuntrică remarcabile.

Camelia Ardelean a devenit lirică “în urma unei afectări organice și totale”, nu în “determinante exterioare”, cum ar spune Emil Cioran.

(Referință critică Maria Toma Damșa)

 ***8. AUREL VASILICĂ (Slobozia, Ialomița) – LUMINĂ DIN LUMINĂ (versuri)

Lumină din Lumină, păstrând în sinoptica titlurilor CUVÂNTUL (LUMINA) care aduce mai aproape de suflete pe Dumnezeu, face parte dintr-o operă lirică vastă, ce nu se va opri aici, deoarece omului îi este imposibil să pună stavilă izvorului de Sus menit să curgă, izvor ce va deveni, pe măsura curgerii sale, mai limpede și mai puternic. Aurel Vasilică reușește să expliciteze, prin versurile sale mucalite, cum trebuie înțeleasă – de fapt – iubirea lui Dumnezeu pentru oameni: nicidecum răzbunătoare ori plină de constrângeri, ci milostivă și iertătoare, ca a unui părinte adevărat, care își înțelege și își ajută copilul să se autocunoască, să-și dobândească – prin luptă – perechea proprie de aripi angelice. O iubire în care cuvintele de ordine sunt blândețea, dar și curajul, respectul, grija față de aproapele, toate acestea constituind cheia unei vieți fericite. Tonul poeziilor nu este neapărat penalizant-moralizator, ci mai mult revelator, fără a deveni nostalgic, ci doar redefinind starea de normalitate a omului – aceea de trăitor întru bucuria moștenirii vieții veșnice.

Un premiu special merită, fără îndoială, susținătorii înfocați ai poetului, care se dovedesc a fi sursa de energie și putere și, mai mult, motivul autodepășirii sale permanente, dar și cei mai aspri critici ai săi: Clemența – soția, copiii (Adriana și Cristian) și nepoții acestuia (Teodor Florin și David Alexandru), cărora autorul le dedică dragostea sa necondiționată, ce-i va fi leac în momentele de firească neputință.

(Referință critică Gheorghe A. STROIA)

***9. ION N. OPREA *Iași: APOCALIPSĂ eseuri pe verticală (poezie-eseu)

Structurată în șapte părți, APOCALIPSA nu reprezintă un cumul de inserții prevestitoare (așa după cum ar sugera titlul), ci trista reconfirmare a faptului că ne aflăm deja în vremuri cu adevărat apocaliptice, în care au dispărut complet – din peisajul cotidian – respectul, prețuirea, prietenia, iubirea sinceră, florile din suflet, amintirea curată a copilăriei, perpetuându-se doar o imensă întindere sterilă, din care nicio floare nu mai poate crește și nici iubirea nu mai poate renaște.

Mai mult, prin militantismul său arhicunoscut, INO readuce în atenția cititorului dezechilibrele politicului contemporan, pentru care interesul general nu are nicio semnificație. Autorul impresionează atât prin intensul puls al trăirii (revolta primei părți), cât și prin sensibilitatea și sinceritatea abordării (ocazională, satul îndepărtat, suflet și flori, sfârșit de copilărie) – secvențe memorabile în care fiecare dintre noi se poate regăsi, cu o ușoară nostalgie pentru îndepărtatele vremuri, când trăirea, viețuirea, simțirea, erau de o simplitate nativă, dar și de o statornică puritate.

O carte frumoasă, un regal literar, în care nu  poezia este predominanța (eseul pe verticală), ci cuvântul care construiește și starea care îl înconjoară precum o aură misterioasă, dar benefică. Ion N. Oprea este un împătimit al cuvântului, veșnic neobosit, căruia vârsta nu-i agravează nepăsarea (cum altora, mult mai tineri), ci doar îi sporește înțelepciunea.

(Referință critică Gheorghe A. STROIA)

COLECȚIA EPOSS

************************

***1. ION C. DUȚĂ *Novaci, Gorj: ULIȚA CELOR DOUĂZECI ȘI PATRU DE VĂDUVE (povestiri)

      Domnul profesor Ion Duță își dovedește încă o dată talentul incontestabil de scriitor și fin observator al lumii universului rural. În cartea de față ne dăruiește o galerie de portrete complexe, atât feminine, după cum sugerează și titlul, cât și masculine.

     ,,Ulița celor douăzeci și patru de văduve” surprinde povestea unor destine, în mare parte dramatice, iar imaginația autorului este dincolo de orice așteptări.

     Creează descrieri, intrigi, nume, întâmplări picante, presărate cu umor negru, din care e nelipsit suspansul, toate într-o manieră de-a dreptul fabuloasă.

     Este o scriere rotundă, deoarece în preambul, naratorul se prezintă pe sine: ,,Sunt Pantelimon Pantea. Un om între oameni, nici mai bun ca ei și nici mai rău.” , acesta identificându-se cu unul dintre personaje și se încheie în același fel.

(Referință critică prof. MIHAELA BOTEZATU)

***2. ANIȘOARA ȘTEFAN *Pitești, Argeș: ZECE POVEȘTI ÎNȚELEPTE (povestiri)

Limbajul volumului este cât se poate de simplu, de adecvat mesajului exprimat în fiecare dintre povestiri, nu există vorbe, ci doar cuvinte, încărcate în sclipirea înțelepciunii și inducând sonorități aparte. Anișoara Ștefan scrie cu sufletul, fiecare cuvânt așternut devenind slovă de foc, purtând cu el un mesaj, un simbol, pe care doar cel ce va citi cu sufletul îl va putea înțelege. Se spune că trebuie să fii în Har, ca să poți vedea HARUL (Serafim de Sarov), iată esența la care se rezumă autoarea. Ineditul povestirilor în sine este dat și de limbajul ușor arhaic, însă, autoarea nu se joacă, ci îmbogățește cuvintele, le intensifică parfumul și semnificațiile. Modalitatea de expresie este cât se poate de actuală. Deși tablourile compoziționale sunt mai noi sau mai vechi, ele sunt readuse la viață, adaptate nivelului de înțelegere al omului modern. Frumos redate și așternute pe hârtie, povestirile     Anișoarei Ștefan sunt originale prin abordare, trecerea lor prin filtrul sufletului făcându-se nu din egoism, ci din pură generozitate. Întreaga carte reprezintă un apel cât se poate de ferm la trezire, la scuturarea de balastul ființial și reîntoarcerea pe căile în care doar LUMINA poate SALVA.

 (Referință critică Gheorghe A. STROIA)

***3. ION N. OPREA *Iași: DACIA PREISTORICĂ prezentată de C. I. Istrati (eseu)

Cu opinii directe, clar formulate, pe parcursul întregii lucrări, Ion N. Oprea își manifestă admirația față de întreaga operă a lui N. Densușianu și își exprimă nemulțumirile legate de modul în care unii pretinși istorici, jurnaliști, memorialiști, deformează adevărul și își arogă merite ce nu le aparțin. O atitudine cât se poate de corectă și de pertinentă, ce probează calitățile morale ale jurnalistului ieșean. Prezentul volum, structurat în 3 capitole: Dacia Preistorică, Neagu Djuvara întors acasă și Șfichiul zilei, reprezintă încă o dovadă a talentului extraordinar de care dă dovadă Ion N. Oprea. Capitolul I cuprinde, pe lângă amplul studiu dedicat Daciei preistorice, dovedindu-se un mare admirator al lui Eminescu (Rugăciunea unui dac), dar și articole ori lucrări de susținere ale teoriei densușiene, publicate de unii scriitori contemporani, dintre care amintim și lucrarea de excepție a lui  Valeriu D. Popovici-Ursu… Adevărata obârșie a poporului român. În Capitolul al II-lea este prezentată lucrarea Amintiri din pribegie a istoricului Neagu Djuvara, fiind detaliate câteva dintre părțile acesteia. În Șfichiul zilei sunt inserate articole, cronici, recenzii, referințe critice, la diverse scrieri, dar și o secțiune dedicată aniversării 84 a scriitorului ieșean Ion N. Oprea, un laudatio binemeritat, un omagiu adus unei vieți întregi pusă în slujba cuvântului.

Dacia preistorică N Densușianu prezentată de C. I. Istrati reprezintă o carte admirabilă, pe deplin asumată, o încununare a unui efort susținut de a readuce în atenție lucruri ori fapte pe care le trecem pur și simplu în uitare, dar care trebuie redescoperite, întru tratarea sufletului românesc îmbolnăvit de neadevăr și falsitate.

(Referință critică Gheorghe A. STROIA)

***4. VASILE BELE (Baia Mare, Maramureș) – CARTEA NUNȚII DE AUR (proză etnografică – omagiu)

Dacă ar fi să reamintim semnificația momentului, iată ce spune autorul-însuși despre nunta de aur: Aurul este metalul zeilor. Deja, când se ajunge la nunta de aur, căsnicia a ajuns la perfecțiune, la desăvârșire. Aurul reprezintă lumina, cunoașterea și viața veșnică, dar și dragostea, bogăția centrul căldurii și strălucirea. Ca român adevărat, poetul reînvie în paginile cărții sale obiceiuri mai noi – (re)create de el însuși sau mai vechi – moșteniri ale satului ardelean, din care transpar românismul și respectul față de neam: ”stărostitul” la nunta de aur, ”jocul găinii”, ”închinatul mirilor”, ”orația” de nuntă, ”târguitul miresei”, ”la mireasă”, ”la nănași”,  ”dezgățatul miresei”. Acestora li se adaugă și impresii ale participanților la nunțile pe care autorul le-a ”stărostit” în țară sau în diaspora română.

Împărțită în mai multe capitole, cartea cuprinde, pe lângă probleme organizatorice, tradiții și obiceiuri legate de nuntă, o colecție impresionată de mesaje ale copiilor, nepoților, strănepoților, ce aduc mulțumire aniversaților, pentru toate câte le-au făurit în toți acești cincizeci de ani. Omagii emoționante, cuvinte alese, spuse din suflet, pentru efortul continuu de a fi părinte.

Alături de urările de bine ale familiei, prietenii apropiați ai cuplului aniversat se întrec în a-și dovedi la rândul lor cinstirea. Lucrarea este constituită dintr-o multitudine de secvențe, alcătuind colecția unică de tablouri de familie, într-o largă expoziție a vieții de familie. Un expozeu plăcut și generos, pe care vă invităm să îl vizitați și să luați aminte că viața poate și trebuie să fie frumoasă. Cartea nunții de aur aduce mărturii de netăgăduit în acest sens.

Le dorim și noi aniversaților, dar și întregii familii, sănătate și fericire, mulți și nenumărați ani împreună, de acum încolo și ne exprimăm profundul regret pentru trecerea în neființă a fratelui autorului, Gavril Bele Avram – cinstită fie-i memoria!…

(Referință critică Gheorghe A. STROIA)

***5. CAMELIA ARDELEAN (Deva – Hunedoara) – DESTINE (povestiri)

Tot de Pățaniile Călinei ține și povestirea O vacanță cu peripeții. Călina aștepta vacanța de primăvară. Urma să plece la Băile Felix. Ajunsă acolo, învață pluta, experimentează înotul sub apă, se amuză când slipul unui bătrânel alunecă de pe acesta, se aventurează în „bazinul curajoșilor” – bazinul mare etc. Autoarea descrie cu amănunte convingătoare spaima de înec a Călinei. Peripețiile fetiței sunt dinamic prezentate, crescendo, cu final neașteptat. Atât în primul capitol al cărții (Jocul sorții), cât și în cel de-al doilea (Pățaniile Călinei), personajele principale sunt de genul feminin, de la copilițe, la femei mature și până la bătrânele-bunici, autoarea dovedind o bună cunoaștere a trăirilor femeilor care fac parte din diferite medii – de la vânzătoare, la ziariste, de la copii-fetițe, la maturele, împlinitele femei. În urma lecturii, se relevă o lume de trăiri complexe, creionând situații tragice sau momente malefice, printr-un limbaj adecvat conținutului. Experiență și pricepere, care pot duce și la construcții mai ample, la realizarea unui roman psihologic cu procedeele dicției realiste. Autoarea dovedește fantezie, forță expresivă, subtile investigații psihologice, care impresionează la lectură.

(Referință critică Raisa Boiangiu)

 ***6. MARIOARA ARDELEAN (Deva – Hunedoara) – DIN TAINELE POVEȘTILOR (povești)

 Marioara Ardelean citește cu ușurință sufletele prichindeilor, știind să le atingă corzile sensibile. Numai un om ales, frumos sufletește, reușește să facă acest lucru. Basmele sale sunt luminate de candoare, captivante, cu un fir epic simplu, clar, proaspăt și măiestrit desfășurat. Imaginile se împlinesc prin culoare și originalitate. Autoarea gradează, cu ușurința unui bun mânuitor al condeiului, tensiunea povestirii, până la suspans, menținând treaz interesul lecturării, ca apoi, deznodământul să fie unul fericit, spre bucuria micuților cititori. Descrierea dialogurilor și narațiunea se îmbină într-un mod admirabil. Elementele fantastice (zâne, crai, vrăjitoare, copaci înțelepți și vorbitori) dau „sarea” și „piperul” povestioarelor. Autoarea pune față în față binele și răul, frumosul și urâtul. După cum este de așteptat, din această antiteză câștigă invariabil binele și frumosul. În modul acesta atât de plăcut, Marioara izbândește să „lumineze mințile” copilașilor, după cum ea însăși spune și să transmită bune învățăminte, toate povestioarele fiind cu tâlc, pilduitoare. Inocență, lumină, bucurie, haz, învățături, iubire, acțiune, prietenie, înțelepciune și speranță, toate prinse, cu migala bijutierului, în povești mângâietoare de suflete. Scrierile Marioarei Ardelean se pot folosi foarte bine la orele de lectură, în școli sau în grădinițe. Literatura este mai bogată cu încă o carte, care își găsește locul între cărțile marilor povestitori, intrând în nemurire. Harul primit trebuie dăruit, ca să se înmulțească, așa că, așteptăm cu nerăbdare următorul volum, spre bucuria cititorilor!

(Referință critică Adriana Tomoni)

_________________

Aşteptăm autorii interesaţi să ne contacteze, pe adresa editurii, la următoarele date de contact: Editura ARMONII CULTURALE, Str. Siret, bloc 28, ap. 30, Adjud, jud. Vrancea, fix: 0337-107.414/ , mobil: 0741-078.627, e-mail: geocosynus@gmail.com.

*

*     *

ARMONII CULTURALE – ÎNCĂ UN VIS ÎMPLINIT!

____________________

În curând la Editura Armonii Culturale… Al Francisc (Canada), Ștefan Marinescu-Rătești (București), Nicoleta Orghidan (Brașov), Rodica Popel (Iaşi), Gabriel Dragnea (București), Margareta Chiurlea (Marea Britanie), Cristian Petru Bălan (SUA)… și multe alte noi apariţii editoriale!

Armonii Culturale

3 septembrie 2016

by

Referinţă Bibliografică

NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 3 septembrie 2016/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 3 septembrie 2016