Motto:

”…Nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură

nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui

Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru”.

(Romani 8, 39.)

Dupa mii de ani de plângeri Demiurgul se îndură,

Pe Zamolxe îl trimite dându-i strașnica măsură:

“După raza de lumină să te ții și-apoi să faci,

Dela Pont până-n Apus semn de vatră pentru Daci,

Dar întâi să ridici Marea din străvechea ei albie,

Să le faci din fund de Mare roditoarea lor câmpie!”

Adu Traco-Daco-Geții ce-s nemuritori ca mine,

Cheamă-i de prin peșteri arse, să le-arăți Moșia bine,

Muntele să le dea umbră, apărare și iubire,

Iar câmpia cea mănoasă grâne pentru viețuire;

Când s-o rupe-a lumii pânze prinse-n cosmica schimbare,

Iar istoriile serbezi curge-or iar în dezmățare –

Ei sa aibă mărturie, a lor vatră nu-i furată,

Ci de Dumnezeu din ceruri, de El însuși măsurată,

Pe când încă alte neamuri nu găsiră strunga lumii,

De-alergau izbite-n vremuri prin vârtejele furtunii!

Marea-n Mare când s-o trage să lase Dunării mal,

Moșul Mare de pe munte să-l cheme pe Decebal!”

Au fost vremuri de acelea ce-am vrea veșnicii să ție,

Dar și vremuri fost-au încă ce n-am vrea ca să mai fie!

Cine dară le disturbă? Cine val și nori alungă,

Răsucind tot Universul când pe-o față, cand pe-o dungă?

Moșul Mare de pe munte cu-a lui ochi rotiți în zare,

Cercetează când spre-Apusuri, când spre tulburata Mare!

Și privind, el înțelege că-s iar vremi ce-aduc omor,

Insă stând pe talpa-i lată falnic si fremătător,

Muntele-i vestea viață, veșnicie și iubire:

“Ce-i tristețea, când din ceruri zilnică-i a ta sfințire?

Răul arde unde șade, cine-l poartă se dărâmă,

Dar tu geniu Dacromân esti un Duh, nu ești țărână!!”

* Eminescu: “In Romania totul trebuie dacizat”.

(Dacia Revival)

by

Referinţă Bibliografică

IOAN MICLĂU-GEPIANU: GENIU DACOROMÂN* sau Lumini adunate în subconștientul Neamului/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 8 decembrie 2022