Mama
Ea ne iubea într-un fel fără prea multe cuvinte,
Dusă pe gânduri ne aștepta să venim,
Și numai c-o vorbă reușea să ne-alinte,
Mama aceea pe care-acum o jelim.
Ne aștepta cu blândețe și cu paturi făcute,
Cu mâncarea pe foc și c-un aer sublim,
Ne-aplecam la pământ, fruntea să ne-o sărute,
Mama aceea, la care-am vrea să venim.
Și ne-arunca o privire săgetându-ne, parcă,
Căci știa că plecăm..oare-o să mai venim?
Și cu lacrimi zicea, acum, du-te, hai, pleacă,
Mama aceea pe care-acum o jelim.
Ea ne iubea într-un fel fără prea multe cuvinte,
Și la pieptu-i firav, iar venim, mai venim,
Căutând-o-n zadar printre albe morminte,
Mama aceea pe care-am vrea s-o găsim..
Ion-Cristea Marilena 13.02.2020 Ploiești
by