Ion Nălbitoru: Domnule Marian-Teodor Popescu, sunteți originar din orașul Drăgășani, Vâlcea, pe care oamenii de cultură din zonă îl mai numesc și „Orașul dintre vii”, ca urmare a podgoriilor de viță de vie de pe dealurile din apropiere. Ce amintiri mai dragi vă leagă de aceste locuri?

Dl. Marian-Teodor Popescu:  M-am născut în localitatea Drăgășani, județul Vâlcea, „Orașul dintre vii”, cum o denumesc localnicii, pentru renumitele podgorii de viță de vie de pe dealurile din apropiere.

Îmi răsar în minte zilele lungi și frumoase, în care se culegeau strugurii de culoarea toamnei aceleia, amestecată cu cea de anul trecut și cu cea din alți ani, când fetele desculțe îi jucau sub picioare, lăsând să se adune în lin esența viei, mustul cu arome de Muscat Otonel și Tămâioasă.

Sufletul tresare la trecerea prin anii de școală, cu doamna învățătoare, alături de iluștrii profesori,  care ne-au predat lecții memorabile și vibrează rostind poemul „La Drăgășani, veniți la Drăgășani!″, în sala Cenaclului „Gib I. Mihăescu″ a Casei de Cultură.

Revin în memorie primele Iubiri, fierbinți și tandre, cu buchete de flori proaspete și Vers în dimineața zilei de 8 Martie, în care fetele găseau pe banca din clasă însemnul adolescenței și o fărâmă din sufletul meu, spre amintire peste mulți ani.

Retrăiesc frenetic emoțiile primului examen din viață, nerăbdarea și freamătul mulțimii înaintea afișării rezultatelor, bucuria sau lacrimile colegilor.

Nu se poate uita ziua în care am spus unicul DA în viață, despre care, noianul anilor ce-au urmat a spus că nu am greșit, încă.

Ion Nălbitoru: Bănuiesc că ați copilărit acolo și ca orice copil ați făcut și „năzbâtii”, fugeați des la Olt, la scăldat sau aveați interdicție de la părinți? Pe vremea copilăriei dv. nu era salba de hidrocentrale de pe râul Olt, iar acesta era uneori „furios”. Ați avut cumva și pasiunea pescuitului?

Dl. Marian-Teodor Popescu: Amintirile îmi răscolesc trecutul, copilăria și adolescența. Îmi răsar în memorie chipurile prietenilor mei dragi, cu care mergeam la Olt în zorii zilei, să pescuim și să ne facem viața frumoasă. Mergeam de seara să pregătim momeala peștelui, să aranjăm undițele și bicicletele.

Odată, mai la început, pe baltă, din sensul opus, apare dirigintele meu, un om cu totul special. L-am salutat, am intrat în vorbă, dar o tresărire de emoție, teamă sau rușine, mă stăpânea. Era Profesorul meu de Matematică și a doua zi aveam oră cu dumnealui. Salvarea a venit tot din baltă, când pluta s-a dus în jos, trasă de un crap neliniștit. Cu atenție, l-am scos pe mal. Se zbătea în razele soarelui, dând străluciri interesante. De atunci, nu am mai prins niciun pește, dar  am încercat mereu.

Ion Nălbitoru:  Orașul Drăgășani are ca emblemă pe scriitorul interbelic Gib Mihăescu. Numele său este purtat de Colegiul din oraș, de Cenaclul literar și de LSR Filiala Vâlcea. Vă leagă ceva de acest scriitor polivalent? Credeți că autoritățile ar trebui să facă mai mult pentru a crea un „brand” din Gib Mihăescu?

Dl. Marian-Teodor Popescu: Una dintre emblemele orașului Drăgășani este scriitorul interbelic Gib I. Mihăescu . Numele său îl poartă Cenaclul literar, Colegiul  din oraș şi LSR, Filiala Vâlcea. La Cenaclul literar „Gib I. Mihăescu ″, condus de distinsul poet și profesor Aurelian Drăguşin, am citit primele poeme și am cunoscut botezul primelor opinii, referitoare la încercările mele literare. A fost o adevărată școală, unde nume mari spuneau părerea deschis, fără menajamente, constructiv, în scopul creșterii valorii literare. Aici am pășit pe urmele poetului și ziaristului Dumitru Raiciu, fratele mamei, care la aceeași vârstă, tot aici, alături de actualul CETĂŢEAN DE ONOARE al municipiului Drăgășani, Președintele LSR, Al. Florin Ţene, avea preocupări literare. Am cunoscut pe: av. Ion Constantin Vasile, ultimul martor al scriitorului Gib Mihăhescu, epigramistul şi poetul Tudor Barbu, epigramistul Nicolae Toşu, poetul Marian Nicolae, poetele Iuliana Manea şi Raluca Dobre, poetul şi pictorul George Rogojinaru, alături de care m-am format.

În anul 2019, am regăsit  Cenaclul literar „ Gib I. Mihăescu ″, sub îndrumarea distinsului poet Marian Bărăscu şi am devenit membru al ,,Caravanei culturii’’, condusă de același neobosit Marian Bărăscu, sufletul organizator al unor proiecte  şi evenimente de anvergură.

În ultimul an, cu bucurie, am constatat o susținere a fenomenului cultural în „Orașul dintre vii”, din partea autorităților locale.

Ion Nălbitoru:  Ce studii ați urmat și unde?

Dl. Marian-Teodor Popescu: În anul 1990 am absolvit Liceul Industrial Drăgășani, iar în anul 1996 am finalizat studiile la Universitatea din Pitești, Facultatea de Inginerie, Specializarea Autovehicule Rutiere. Anul 1998 aduce obținerea Diplomei de Studii Aprofundate (DEA), cu dubla recunoaștere, româno-franceză, iar în anul 2013 am obținut titlul de Doctor, Specializarea Inginerie Industrială, tot la Universitatea din Pitești.

Pe această cale, aduc mulțumiri infinite excelentelor cadrelor didactice care m-au format și instituțiilor de învățământ în care am acumulat cunoștințe științifice, respectiv, pregătire.

Ion Nălbitoru:  Aveți două profesii, de inginer și cadru universitar asociat la Pitești. Dați-ne câteva detalii în acest sens.

Dl. Marian-Teodor Popescu: Da, este adevărat. Sunt inginer în  domeniul automobilelor și am avut șansa de a-mi desfășura activitatea în domeniul în care am absolvit studiile superioare, de peste un sfert de veac. Această meserie impune si ea, ca toate celelalte: seriozitate, disciplină, corectitudine, dorința de te perfecționa permanent, de a fi la curent cu noutățile tehnice din domeniu. Pentru aceasta, a fost necesar să țin legătura cu școala, să obțin titlul de Doctor în anul 2013, Specializarea Inginerie Industrială la Universitatea din Pitești, atunci, actualmente, Centrul Universitar Pitești, al Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București. Aici, începând din anul 2013, am desfășurat activități de laborator și din  acest an, curs la Disciplina „Organe de Maşini″.

Ion Nălbitoru:  Cum vi se par studenții din ziua de azi?  

Dl. Marian-Teodor Popescu: Studenții sunt interesați, receptivi, participă activ la activitățile specifice și la cele extrașcolare: Sesiuni de comunicări, Concursuri  științifice, Cercuri de Robotică, Expoziții de automobile cu demonstrații: „Poli Auto FEST,  festival dedicat automobilelor, transportului și logisticii,  o întâlnire cu Noile Tehnologii  şi Oamenii care construiesc viitorul mobilității, sunt împreună cu pasionați de automobile, motociclete și mobilitate, companii din București, respectiv, Pitești.″

Ion Nălbitoru:  În ce a constat festivalul „Poli Auto Fest 2026” și unde a avut loc?

Dl. Marian-Teodor Popescu: Poli Auto Fest 2026 a avut loc în perioada 05.06.-07.06.2026, la Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București, Centrul Universitar Pitești.

RAR-R.A., în al treilea an de participare consecutiva la Pitești, este prezent cu AUTOLABORA- TORUL CTT și echipa DIRECTIEI ITPSPNV, REPREZENTANȚA ARGES: Ing. Marian-Teodor Popescu, ing. Dragoș Marian Slătioreanu și ing. Constantin Sima. S-au oferit răspunsuri întrebărilor vizitatorilor: elevi, studenți, cadre didactice, cetățeni. S-a expus aparatura din dotarea autolaboratorului. Mulți elevi și studenți au optat pentru o carieră din domeniul auto poate, în urma organizării  POLI AUTO FEST, unde RAR-R.A  a participat cu succes. Mulțumiri au fost transmise conducerii DIRECȚIEI ITPSPNV și conducerii RAR-R.A. pentru implicare și suport. Deosebită considerație!

Ion Nălbitoru:  Pe lângă inginerie aveți și o altă vocație, aceea de poet. Dv scrieți în vers alb, scurt, dar plin de mesaje și semnificații. În majoritatea, din câte am lecturat, se simte o undă de melancolie sufletească, o pierdere, o rugă sau mai degrabă o implorare a divinității pentru ceva anume.

Dl. Marian-Teodor Popescu: Pasiunea pentru Poezie este o extensie din neam, având ca mentor Poetul și Ziaristul Dumitru Raiciu (1944-2010), fratele mamei, care a scris la multe ziare din județul Vâlcea,  din țară si a fost prieten cu Dl. Alexandru Florin Țene, Președintele Ligii Scriitorilor din România, „părintele″ Zilei Limbii Romane.

Unda melancolică își are sâmburele în viața, Iubirile trecute și Trecerea prin Timp, cu Fericiri sau Drame, cu pase de la Extaz la Agonie și invers. Pot spune doar că un Vers se naște valoros, când iubești ori suferi enorm, când speri, totuși, sau ai pierdut ultima speranță. Salvarea este tot la Dumnezeu, vine din Rugă și Vers, o formă existențială  a Poetului.

Ion Nălbitoru:  Ați publicat la numeroase reviste de cultură, enumerați câteva din acestea, dar și poeme publicate în volume. Vorbiți-ne despre parcursul dv literar.

Dl. Marian-Teodor Popescu:  Aș  începe prin a enumera câteva din cărțile în care am scris și personalitățile ce mi-au deschis drumul.

La 16 ani, am devenit membru al Cenaclului Literar „Gib I. Mihăsescu” din Drăgăşani, jud. Vâlcea, condus de dl. prof. Aurelian Drăguşin. Am cunoscut pe av. Ion Constantin Vasile, pe epigramistul şi poetul Tudor Barbu, pe epigramistul Nicolae Toşu, poetul Marian Nicolae, poetele Iuliana Manea şi Raluca Dobre.

În 1992, am debutat la Piteşti, în ziarul „Argeşul liber”, cu poezia „Gaudeamus”, susţinut de ziaristul Laurenţiu Ungureanu şi am participat la concursul „Pe aripile poeziei”, unde am obţinut ,,Menţiune’’ şi am cunoscut poeta Cristina Onofre (actualmente Christine Bernadette Rousseau), laureata Premiului I, cu care am legat o veche şi sinceră prietenie.

Alături de poeţii: Tiberiu Frim, Romeo Lefter, Cezar Mazilu, Jan Dumitraşcu am fost  membru fondator al Cenaclurilor Studențești: „Molloy” şi „Antarg”, publicând în revistele „Ulysses” şi „STAR”.

    Luna noiembrie a anului 2019 marchează apariţia la Editura „KITCOM”, condusă de distinsa familie George şi Rodica Tulea, a volumului de versuri „Buchet de gânduri”, în parteneriat cu prozatoarea Emilia Popescu, de la care am deprins iubirea pentru literatură.

Am devenit membru al „Caravanei culturii”, condusă de distinsul poet Marian Bărăscu, sufletul organizator al unor proiecte  şi evenimente de anvergură. Am publicat în revista „Rusidava culturală” poemele „La Drăgăşani” şi „La Nostra Dava”.

Anul 2020 oferă participarea la Revelionul „Caravanei culturii”, organizat cu deosebită atenţie  şi eleganţă de poetul Marian Bărăscu, în municipiul Slatina. Am devenit membru al Cenaclului literar „Armonii argeşene”, unde am reîntâlnit poeta Christine Bernadette Rousseau, care m-a susţinut în demersul poetic şi literar. Am publicat  în revista de cultură „Cuvântul argeşean”, recomandat de distinsa poetă Christine Bernadette Rousseau, care ulterior a devenit director al revistei.

Din anul 2021 am devenit membru al L.S.R.- Argeş şi am participat la întâlnirile on-line ale Cenaclului literar „Armonii argeşene”, prezidate de preşedintele acesteia, poetul Adrian Mitroi, având susţinenerea Centrului Cultural Piteşti, condus de distinsa doamnă Carmen Elena Salub. Am devenit membru al U.Z.P.R., filiala Olt, la invitaţia d-lui. Prof. Tlg. Paulian Buicescu şi am publicat în revista „Popas jurnalistic şi literar-artistic”, condusă de  distinsa poetă Christine Bernadette Rousseau.

În anul 2022 ies de sub tipar la Editura „KITCOM”, antologia de versuri „ORAŞUL DINTRE VII – 10 pentru  Drăgăşani”, volumul 1, coordonată de poetul Marian Bărăscu şi monografia „Mânâstirea Călineşti-Biserica de lemn Sfântul Ierarh Calinic-Drăghiceşti”, alături de renumitul monograf drăgăşenean Doru Căpătaru şi Protosinghelul Iorest Suma Achim, fiind coautor.

Anul 2023 marchează participarea la realizarea a două antologii: la Editura „FRANCO”, condusă de distinsa familie Cristina şi Ion Nălbitoru, „ORAŞUL DINTRE VII – 10 pentru  Drăgăşani”, volumul 2, sub îndrumarea poetului Marian Bărăscu şi la Editura „ARMONII CULTURALE”, lucrarea „Istorii, comentarii, miscelanea”- vol.66 – coordonată de distinsul om de cultură Ion N. Oprea, care a construit o punte între actualitate şi memorie.

Antologia L.S.R., filiala „Gib Mihăescu”, Vâlcea, vol. 1, 2024, intitulată „MEMORIA SLOVELOR”, vede lumina tiparului tot la Editura „FRANCO”, localitatea Brezoi, Vâlcea, coordonată de familia Cristina şi Ion Nălbitoru, având coautor şi poetul  Marian-Teodor Popescu.

Tabăra Națională de Poezie de la Drăgăşani din 2025 adună şi contribuția sa la volumul de amintiri, evocări şi confesiuni, dedicat celei ce a fost GORONICA DOBRE – „O LUMINĂ PRINTRE ÎNGERI” – editura  „KITCOM”, Verguleasa, Olt.

Anul 2026 va prilejui participarea activă la apariția revistei de cultură „MEMORIA SLOVELOR”- Editura „FRANCO” din Brezoi, a antologiei „ORAŞUL DINTRE VII – 10 pentru  Drăgăşani”-vol.3, sub îndrumarea poetului Marian Bărăscu, publicații ce se vor lansa în cadrul Taberei Naționale de Poezie de la Drăgăşani, 2026, Ediția a-III-a.

Se menționează participarea constantă cu lucrări în revistele de cultură: „CUVÂNTUL ARGEȘEAN”, „POPAS JURNALISTIC ȘI LITERAR-ARTISTIC”, având  coordonator distinsa poetă Christine Bernadette Rousseau.

Sub îndrumarea ilustrului prof. Constantin Geantă, apar revistele de cultură de pe malul Oltului: „MIRAJUL OLTULUI”, „MIRCEA, COZIA ŞI OLTUL”, „COZIA LITERAR-ARTISTICA”, unde este menționată prezența sa în articole, cu tentă istorică si literară.

Strălucirea certă a verbului defineşte valoarea inestimabilă a Sufletului!

Ion Nălbitoru: V-am urmărit la televiziunea din Pitești, realizator  poeta Christine Bernadette Rousseau. Ați pus suflet în tot ceea ce ați afirmat. Credeți că a fost urmărită și de tineret, ca o lecție de viață pe care ar trebui s-o urmeze? Să nu se depărteze de sensibilitatea umană?

Dl. Marian-Teodor Popescu:  Este adevărat. Am fost invitat în emisiunea „Arc peste timp-poezie şi jurnalism” în cadrul Proiectului Cultural „De profundis în Artă, Cultură şi  Viață”, realizat  de  poeta Christine Bernadette Rousseau la Centrul Cultural Piteşti, condus de către D-na. Carmen Elena Salub. A fost un minunat periplu prin viață, poeme, apariții şi oameni.

Emisiunea a fost urmărită şi de tineri, ca posibilă variantă de viață, dar liberul arbitru este cel care hotărăște.

Totuși, sensibilitatea umană, manifestată în cazul meu prin Vers, la ceilalți prin orice altă formă de Artă, nu trebuie să dispară. Ea trebuie să crească pentru a deveni, cel puțin mai buni.

Ion Nălbitoru:  Vă este dor de plaiurile drăgășănene, vă întoarceți des?

Dl. Marian-Teodor Popescu: Iubirea de plaiurile drăgăşenene s-a transformat într-un dor neostoit, care ne cheamă, ne cheamă mereu acasă, la origini, la seva acestui Pământ binecuvântat de bunul Dumnezeu. Vin cu sufletul însetat de viața se aici, ori de câte ori am ocazia.

Ion Nălbitoru:  Ne-am întâlnit la numeroase activități culturale atât în Drăgășani cât și în Râmnicu Vâlcea. De fiecare dată spiritul dv. revine la orașul viilor, ne recitați poezii și ne cântați pe această temă, dar nu uitați nici de „Imnul” echipei de fotbal din Craiova! A fost și rămâne echipa de fotbal a Universității o mare „iubire” pentru dv?

Dl. Marian-Teodor Popescu: Particip cu plăcere, cu tot Sufletul, la fiecare activitate culturală, mai ales acasă, unde „Oltul ne curge prin vene”, cum afirma cu satisfacție, colega mea de liceu, distinsa Poetă Iosefina Schirger.

Ne salutăm mereu prin versurile poemului „La Drăgășani”, permanenta chemare, finalizând cu „Imnul” echipei de fotbal din Craiova! Sunt un CRAIOVEAN ÎNFOCAT! Am iubit şi iubesc enorm echipa de fotbal „Universitatea Craiova”! Este echipa de suflet a copilăriei, adolescenței, a vieții mele şi nu numai.

Am avut fericita ocazie să-l cunosc pe marele fotbalist Ilie Balaci, liderul echipei din Bănie, cu care am stat de vorbă. Este echipa alb-albastră care ne-a unit, ne unește și ne va uni! Deja când auzi urarea:

„- Hai Universitatea, hai Craiova, / Tu,  campioana unei mari iubiri! ”, gândul aleargă dezlănțuit spre Victorie. Anul acesta a cucerit ce s-a așteptat de multă vreme: Cupa şi Campionatul României! Să fie într-un ceas bun! Ne face fericiți!

Ion Nălbitoru:  Ce mesaje ați dori să transmiteți românilor de pretutindeni?

Dl. Marian-Teodor Popescu: Transmit, cu Sufletul deschis, esența mesajelor primite de la contemporani, precum şi de la înaintaşi:

„- Să fie sănătoşi, să se bucure de viață şi să fie oameni de nădejde! ” – Prof. Dorel Antonie

„Toate cele bune, care se produc astăzi, sunt de la Dumnezeu. Toate cele rele sunt de la Potrivnicul, dar îngăduite de Dumnezeu; ceea ce se întâmplă nu se întâmplă cu voia noastră.

Toți trebuie să punem genunchiul la pământ şi să strigăm în fața lui Dumnezeu și a Maicii Sale, să ne scape de toate tulburările care se abat asupra noastră și asupra întregului Pământ.

Să devenim mai buni, mai iertători şi iubitori unul față de celălalt!

Lui Dumnezeu, Slavă! Amin! ” -Protosinghel Iorest Suma Achim -Mânăstirea „Sfântul Ier. Calinic”, Călineşti, jud. Argeş, România

Strălucirea certă a verbului defineşte valoarea inestimabilă a Sufletului!

Ion Nălbitoru:  Domnule Marian Popescu, vă mulțumesc pentru timpul acordat realizării acestui interviu și vă doresc mult succes în continuare atât profesional cât și în domeniul literar!

                                                                        Ion NĂLBITORU

by

Referinţă Bibliografică

ION NĂLBITORU: „Strălucirea certă a verbului definește valoarea inestimabilă a Sufletului!” – Interviu cu dl. ing. dr. Marian-Teodor Popescu-/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 5 iulie 2026