Ce credeţi? Are vântul riduri?!
Eu cred că da! Zburând prin viaţă,
Prin aer, spart de el în cioburi,
Şi-a zgâriat anii pe faţă.
Aleargă-ntruna, ca nebun,
Asprimile să îşi pilească,
Ridică nori de praf pe drum,
Nemaiştiind să mai glumească.
Ploaia-l oprește şi-i dă apă,
Să moaie crustele ciobite,
Să spele gânduri ce îl sapă,
Când noaptea-l cade în ispite…
El ploii îi culege flori
Şi le-ambalează-n adiere,
În nori, îi seamănă fiori
Ce-i prind IUBIREA-n mângâiere.
Se împlinesc în curcubeie,
Când colorează răsărituri
Ce zugrăvesc, într-o scânteie,
Povestea Lumii, printre mituri.
Copyright © 2018 Georgeta Radu: Toate Drepturile Rezervate


