FIŢI OPTIMIŞTI !
Autor: Iuliana Ciubuc
(Scenetǎ despre optimism şi pesimism, sau cum sǎFiti optimisti! , cum vad pesimiştii şi optimiştii un pahar în care se aflǎ apǎ pânǎ la jumǎtate.
Personajele
- Psihologul
- Optimistul
- Pesimistul
- Povestitorul
- Fizicianul
- Un copil
________________________
Povestitorul
- Un psiholog stresat de “n” probleme
Ce i le pun „cursanţii” foarte des,
E nevoit sǎ rezolve-aceste „teme”,
Pentru a-i scǎpa urgent de stres.
Stresat, la rându-i , îi apare o „scânteie”,
Gândindu-se într-una
La vorba cu paharul pe jumǎtate plin
şi agǎţându-se de-acea idee,
Îi dispare subit din suflet marele suspin.
Arǎtându-le cursanţilor paharul pe jumatate plin,
Le cere-acestora sǎ spunǎ:
Psihologul (uitându-se în salǎ)
-Cat cântǎreşte apa?
Fǎrǎ pahar, desigur!
Povestitorul
În salǎ se aude un oftat? ( ofteazǎ fizicianul)
Fizicianul
-Eu cred cǎ are vreo …. , cât sǎ vǎ spun?
O litrǎ, presupun!
Dar nu prea ştiu exact,
Sǎ exprim în unitǎţi ceea ce-am învǎţat.
Dar, dacǎ vreţi sǎ m-ajutaţi niţel,
Daţi-mi un cântar bun.
Ȋl voi cântǎri şi astfel,
Corect o sǎ vǎ spun.
De folosesc cântarul,
Vǎ dau rǎspunsul bun.
______________________________
Şi scad apoi, cât are tara paharul….!
Psihologul
- Nici vorbǎ, nu se poate!
vǎ spune- un psiholog,
un specialist, mǎ rog!
În cazu-acesta n-avem nimic de cântârit,
Balanţa-i inutilǎ, iar tu, te-ai cam grǎbit!
Apa, în cazu-acesta nu ţine de masa sa.
Iar de vei face-acuma ce eu ţi-oi indica,
Vei fi uimit cǎ apa pe care-n mânǎ-o ţii,
Depinde doar de timp , iar asta tu n-o ştii!
Fizicianul
- Nici vorbǎ, din câte-n şcoalǎ-am învǎţat,
Cât cântǎreşte apa, cu balanţa am mǎsurat,
Şi nicidecum cu ceasul sau cu alt instrument,
oricât de- ndepǎrtat.
Doar cu balanţa, cu toţii, mase-am determinat .
Ce spuneţi dumneavoastrǎ, nu e adevarat!!!
Psihologul( cheamǎ pe cineva sǎ facǎ experimentul )
- Ok!
Dar, mai întâi sǎ-mi spuneţi:
E vreunul optimist?
Optimistul
- Da, eu sunt unul
Şi cred cǎ–s realist.
Psihologul
Atunci , apreciazǎ, dacǎ ai habar,
Ce cantitate de apǎ e-n pahar?
Optimistul (sigur pe el)
Eu , sincer, vǎd cǎ–i plin pe jumatate
Şi nici nu mǎ-ndoiesc cǎ n-am dreptate!
Ce cantitate? Cu exactitate?
N-aş putea sǎ vǎ spun.
Dar cred cǎ-i cam o litrǎ, presupun.
Pesimistul
- Nu e corect!
E jumatate gol, tu nu vezi bine?
Deasupra , invizibil,
e aer ce n-are vreun efect,
Crede-mǎ şi pe mine!
Psihologul ( se adreseazǎ sǎlii)
- Vǎ demonstrez acum, cǎ am dreptate mereu !
Doar unul dintre voi, sǎ facǎ ce-i spun eu!
_______________________________
Sǎ ia paharu-n mânǎ, sǎ-l ţinǎ cât el poate,
Apoi, aştept sǎ-mi spunǎ, de am sau nu dreptate.
(psihologul îi dǎ paharul unui copil sǎ-l ţinǎ în mânǎ şi îi spune: )
- Ţine, te rog, paharul, în mânǎ, uite-aşa!
O orǎ, douǎ, patru, fǎrǎ a-l aşeza!
- Acum, spune-mi şi mie, ce ai simţit la mânǎ!
Ar fi fost la fel de greu şi…. dup-o sǎptǎmâna?
Copilul
- Normal, aşa ar trebui sǎ fie!
Doar apa din pahar e-aceeaşi, cum se ştie!
Aerul de deasupra, cum ştiţi e neglijabil,
Acesta e raspunsul corect, sper, acceptabil!
Psihologul
- Şi-atunci, de ce ne pare din ce în ce mai greu,
Pe mǎsurǎ ce trece timpul?
Copilul
- Nu-l mai pot ţine, aoleuuuuu!
Mi-a amorţit şi gâtul
Atât îl simt de greeeeeeeeeeeeeu!
Psihologul
Morala:
- La fel e şi cu stres-ul, care e o povarǎ,
De-l ţii mereu în minte, cu timpul te omoarǎ.
Paharul vi se pare din ce în ce mai greu,
Cu cât mai lung e timpul, aşa-am simţit şi eu.
De-aceea este bine, când sunteţi „apǎsaţi”
De-o grijǎ, de–o problemǎ ,
Urgent s-o sesizaţi!
Lǎsaţi-o imediat , nu vǎ gândiţi la ea!
Şi de- astfel de obsesii vǎ veţi lepǎda!
Fiţi optimişti , cǎ asta nu vǎ va dǎuna.
Priviţi jumǎtatea plinǎ …şi de stress veţi scǎpa!
by