”Dragii mei, feriți-vă să aveți dreptate prea repede, prea devreme – ca să aveți la ce visa!”
Nichita Stănescu
A trecut o săptămână,
dar aleșii stau pe loc,
nu le este la-ndemână
să își facă propriul joc.
Dumnezeu nu e de vină
că le-a dat liber s-aleagă
calea lor adânc șovină.
Cine oare s-o-nțeleagă?
Ei profită de alegeri
și se zbat acum să prindă,
prin perfide înțelegeri,
locuri bune, să surprindă,
șefi să fie cu-a lor minte
ce-i călită-n lăcomie.
Asta este a lor țintă,
nu ferocea pandemie!
Nici o viață mai ușoară
prin salarii și prin pensii
nici legi bune-n țărișoară,
ci tot vechile obsesii!
Nu s-au întrebat pe sine
dacă pot să facă față
calendarelor ce-s pline
de gândirea lor ”semeață”,
de slogane ce cad bine
la alegeri, nu și după,
ori la sarcini, chiar puține,
care nici că-i preocupă…
Sunt flămânzi de funcții grase,
de fotoliu, limuzină,
sunt avizi după foloase
și grăbiți să le obțină…
Și-au ales liber-arbitru
care să-i călăuzească,
s-au vândut pentru pupitru
și n-au gând să se trezească…
Nu simt pronie cerească
sunt căzuți, n-au apărare,
calea lor diavolească
fi-va doar dreaptă surpare!


