Pentru el
pe tine te-a ales iubirea
ca nouă iubire să ne dai
până la stele şi înapoi
la lacul cu nuferi
şi umblând pe potecile cu dor
ne-ai arătat nemurirea
ne-ai adus codrii argintii
în ochii cu sclipiri de drag
şi de-atunci te întâmpinăm
cu floarea albastră pe
cărările cu bolţi de frunze
împreună am străbătut prin timp
ascultând clopotele vechi
vestitoare de treceri ale vremii
şi uite cum iarăşi
din nou ne este dor de tine
Mărite Eminescu
Chip de înger
Mă-nseninezi cu chipul tău îngeresc
şi merg cu tine peste tot şi oricând de-atunci
dar mai ales când frunzele toamnei
dansează în ritmuri de blues
şi focul sobei mi-aduce visare dulce,
numai ploaia cadenţată trezeşte gândul
dar nu-i durere în muzica ei,
e melancolia ta, a mea, a noastră,
Tu, floare albastră eşti atât de fragedă
dar trezeşti patimi şi ochii tăi fierbinţi asta spun!
Ştii bine că eşti mireasa sufletului meu
Şi dorul de tine mă nefericeşte
dar rogu-te, aruncă-mi privirea ta divină
poate aşa-mi alungi gândurile grele!
Îmi răscoleşti singurătatea prinsă între vise şi tăcere
şi îmi reaprinzi arpegiile inimii dar vreau trăirea asta
chiar dacă ar fi singurul îndemn al bucuriei,
azi în răsăritul de soare ţi-am văzut chipul sculptat
de cel mai iscusit meşter şi-am căzut iarăşi
sub acest farmec devenit între timp răvăşitor,
în noaptea blândă, vino, cum numai în vis o faci
şi-atinge-mi pleoapele cu geana ta!
Nu te sfii de invidia stelelor
poate aşa o să vezi icoana de la răsărit
la care mă închin de-un timp încoace.
LILIOARA MACOVEI
by