Limba noastră-i o comoară…
Cât nu vor unii să piară,
Dar de când cu băjenia,
A-nflorit codoșenia.
O stâlcim cu englezisme…
Ce atâtea românisme!?
Țara ți-e aceea-n care
Ai mai mult decât mâncare.
Căci la noi, în fruntea țării,
Stau nemernicii vânzării…
Au vândut păduri, pământuri
S-aibă ei în bancă conturi.
Ce le pasă lor de limbă
Când prin lume se tot plimbă,
Tot auzi că-i e rușine
Unuia de unde vine.
Vai de tine, limbă dragă,
Și frumoasă, și întreagă!
Cu așa lexic bogat
Prea puțini ți-au acordat
Interes și prețuire
Să renunțe la stâlcire.
Cine să te mai învețe,
Limba noastră cea frumoasă,
Când se pun atâtea bețe
Celor ce trudesc la clasă?
Cine să-ți învețe reguli,
Cratima în ortograme,
Când nu văd a fi nereguli
În greșitele programe?
Se întâmplă ca urechea,
Printr-un aer pur să prindă,
Un cuvânt către perechea
Ce ar vrea ca să cuprindă
Sentimente de iubire,
Iese însă o pocire.
Îl auzi pe Cutărescu
Cum se screme la tribună,
Ca mai toți cu coadă escu,
Cum să spună o minciună!
Dragă limbă românească,
Deie Domnul să rămâi
Pură, și să te vorbească
Cum ai fost vorbită-ntâi,
Cu plăcere și iubire
Și cu multă prețuire!
23 aug. 2022, Vernești, Buzău-Georgeta Tudor.
by