Motto:
„Multe e dulce şi frumoasă!
Limba ce-o vorbim!
Altă limbă-armonioasă!
Ca ea nu găsim”.
Saltă inima-n plăcere,
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere,
Când o cuvântăm.
Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!
(Gheorghe Sion – „Limba românească”)
Limba română „dulce şi frumoasă” „ca un fagure de miere” cum o caracteriza M.Eminescu în poezia „Epigonii”, limba „veche şi-nţeleaptă”(Mihai Eminescu –Scrisoarea II), „limba vechilor cazanii”(„Limba noastră” – Alexe Mateevici) a fost şi va fi un factor de coeziune, de unire permanentă între românii de pretutindeni, un suport deosebit pentru spiritualitatea românească, în care a înflorit cultura română, prin opere ce au ajuns în universalitate.
Mihai Eminescu, creatorul „limbii poetice româneşti” a scris despre limba română:„Limba este însăşi floarea sufletului etnic al românimii”.
Cei cu „inima română” sunt cu adevărat uniţi în „cuget şi simţiri”, căci există un anumit fel de a gândi şi de a simţi româneşte, imprimat de factura psihică a unui popor străvechi ca al nostru, poporul român, blând şi înţelept, greu încercat de-a lungul istoriei sale atât de zbuciumate.
Visul unirii tuturor românilor a fost şi va fi cel mai frumos vis al unui neam ce doreşte să trăiască liniştit în spaţiul său străvechi, de la „Nistru pân’ la Tisa” (M. Eminescu – „Doina”) de la „marea cea mare la Atlantic”(N. Iorga – „Istoria Românilor”).
Dacismul, curent ideologic autohton, afirmat la începutul secolului al XX-lea şi caracterizat prin punerea în evidenţă a contribuţiei dacilor în etnogeneza românească, la formarea limbii şi culturii române va crea bazele unei concepţii unitare asupra originii limbii române şi va stabili adevărul asupra istoriei neamului românesc.
Limba matrice a Europei este vechea limbă creată de daci, de cei care au dus-o în lume pe diferite căi, prin transhumanţă sau transmutare în alte spaţii, din cauza înmulţirii demografice, a calamităţilor sau din interese economice.
Această limbă matrice s-a păstrat în limbile romanice, cu sistemul ei gramatical coerent, cu modele de structurare a comunicării, cu ajutorul unor lexeme care au forme sonore şi scrise aproape identice în diferite limbi europene, ce redau multiple noţiuni şi vom demonstra aceasta în cartea viitoare: „Limba dacilor, limbă universală” argumentând acest adevăr printr-un studiu de lingvistică.
Nimic nu este mai frumos pe lume decât să deschizi mintea şi să faci să vibreze sufletul unor copii la tot ce este frumos, măreţ, moral, dar mai ales la tot ce este românesc. Ei trebuie să înţeleagă şi să preţuiască limba română căci:
„Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată,/Un şirag de piatră rară/ Pe moşie revărsată.” „Limba noastră-i limbă sfântă/Limba vechilor cazanii/Care-o plâng și care-o cântă/Pe la vatra lor țranii” (Alexe Mateevici – „Limba noastră”)
Aşa a scris Alexei Mateevici în aceste versuri nemuritoare, vădind dragostea sa pentru limba română.
Limba română are un farmec şi o poezie aparte, fiind o limbă fonetică, foarte muzicală. Jules Michelet, istoric francez, spunea când vorbea de limba română că „graiul poporului român este un suspin şi o lacrimă îi tremură în viers”(Jules Michelet „Histoire de la Roumanie”).
Mereu îmbogăţită cu alte cuvinte luate din alte limbi, îndeosebi din franceză, limba română este într-o permanentă schimbare, mai ales datorită noilor tehnologii şi a exploziei informaţionale.
Deşi separaţi prin oprelişti diferite de-a lungul istoriei, românii şi-au păstrat unitatea de limbă, azi fiind posibilă înţelegerea românilor de pretutindeni, chiar dacă vorbesc dialecte diferite.
Un rol deosebit la cunoaşterea limbii române corecte îl are şcoala, acest izvor de lumină de unde elevii pot sorbi învăţătura cărţilor. Aşa, ei pot cunoaşte pe marii scriitori români, de la Ienăchiţă Văcărescu ( 1740 – 1797), care spune „Urmaşilor mei Văcăreşti!/Las vouă moştenire:/ Creşterea limbei româneşti/Şi-a patriei cinstire” la Iancu Văcărescu ( 1792– 1863) care a scris: „V-am dat teatru, vi-l păziţi / Ca un lăcaş de muze; / Cu el curând veţi fi vestiţi / Prin veşti departe duse./ Cu el năravuri îndreptaţi, / Daţi ascuţiri la minte, / Podoabe limbei noastre daţi / Cu româneşti cuvinte!” până la fermecătoarea poezie a marelui Eminescu cel ce-a scris versuri nemuritoare ca acestea „Pân’ ce izvorăsc din veacuri stele una câte una/ Şi din neguri, dintre codrii, tremurând s-arată luna”( M. Eminescu – „Scrisoarea III), conturând teoria relativităţii înainte de Einstein, la fascinaţia poveştilor lui Ion Creangă, la umorul lui .L.Caragiale şi la literatura clasică și contemporană românească.
Mai bogaţi sufleteşte, mai luminaţi la minte, mai frumos formaţi pentru viaţă, elevii români vor face faţă cu cinste noilor cerinţe ale şcolii româneşti, dacă învaţă bine limba natală, purtătoare de valori spirituale. Prin studiu, ei vor căpăta deprinderi de exprimare corectă orală şi scrisă, cunoştinţe de literatură, de istorie şi geografie a spaţiului românesc, de cultură şi civilizaţie românească, prin talentul dascălilor străluciţi pe care-i are şcoala românească din ţară şi de peste hotare.
Limba pentru care s-au dat atâtea jertfe de sânge pe plaiurile româneşti, limba credinţei noastre strămoşeşti, limba română este o limbă omogenă, o limbă a viitorului european, ea fiind mai bine sistematizată ca alte limbi, va fi limba Europei unite, cum preconizează mulţi cercetători.
Ca pedagog, am realizat auxiliare didactice pentru elevi şi studenţi precum: „Limba română. Gramatica de bază pentru elevi”(Editura Didactică şi Pedagogică, 2011, 2016), „Gramatica de bază pentru elevi. Culegere de exerciţii şi teste” (Editura Didactică şi Pedagogică, 2012, 2016), „Limba română. Ortograme explicate” (Editura Universitară, 2012, Editura Teocora, 2014), „Gramatici parlele:limba română/limba franceză” (Editura Teocora, 2014).
Limba română, limbă cu multiple posibilităţi de a reflecta realitatea, de a reda noţiuni, idei, sentimente, subtilităţi ale gândirii este ea însăşi o operă de artă, prin muzicalitatea, fonetica şi topica sa, iar noi avem obligaţia de a o respecta, dezvolta şi valorifica în comunicarea scrisă şi orală, precum şi în opere literare ce o pot înscrie în contextul lingvistic internaţional, în patrimoniul cultural al umanităţii.
LA MULŢI ANI DE ZIUA LIMBII ROMANE!
prof. ECATERINA CHIFU
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..