Dau un rinichi pentru o pâine
Şi braţele pentr-un călău,
Dau zilele de ieri, pe-un mâine
Şi inima, pe-un semn de-al tău.
Şi sufletul îl duc în piaţă
Pe o tarabă, cu căpşuni,
Rămân c-un zâmbet de paiaţă
Din care lacrima mi-aduni.
Dau bucuria, viaţa toată
Pe o hârtie de doi lei,
Dau vina de nevinovată
Şi dau credinţa-n dumnezei.
Dau ochii, orbilor, pe-o clipă
În care să nu mă frământ,
Dau zborul meu într-o aripă
Şi dau şi locul de mormânt.
Luaţi ce vreţi din mine, oameni!
Stau pe o margine de iad,
Mi-arunc morala printre fameni
Şi-n imoralitate cad.
Nu-mi pasă ce-a rămas din mine,
Sau de nu voi mai fi deloc,
Un nenoroc printre destine-
L-aş arunca şi -acum în foc.
Numai poemele rămână,
În urma mea ca un zălog!
Şi poate-am să păstrez în mână
O lumânare, să mă rog…
12.06.2018


