LUI EMINESCU
E ziua TA, dar este și a noastră,
izvor de dragoste și omenie,
de versuri,doine,grai și armonie,
lumina care intră pe fereastră…
Limba ta dulce leagăn al durerii,
sau un alean în vremuri de bejenii,
în care se-ndemnau la plug străbunii
și se îmbărbătau luptând străjerii,
Ne-a fost și este mamă,tată, frate
și însoțit la greu ori veselie,
a plâns cu florile sau holdele pe glie
și bucurat în vremi de libertate…
Azi încă-o mai adie vânt pe ape
și-n tot ce este viu pe aste plaiuri,
e darul tău cel sfânt,oftat în naiuri,
când sufletele vin să se adape.
Ne-ai dat prinos POEZIA…o iubită,
candelă vie-aprinsă în altare,
mireasă cu parfum de sărbătoare
de prințul EMINESCU-împodobită…
De sus unde lumina se-nfiripă,
pe lângă dragoste și toleranță
trimite-ne o rază de speranță
și iartă dacă te-am uitat o clipă…


