Când pleoapa zilei se deschide
Lumina-mbrățișând pământul,
Din ceruri se coboară Duhul,
Culorile-și poartă veșmântul.
Și-acolo unde se găsește
Deschis’ a sufletului ușă,
Cuvântul Domnului pătrunde,
Este verdeață, nu cenușă.
Trezindu-ne din somnul nopții,
Din cortex se transmite lista
Cu sarcini care ni-s trasate,
Urmându-și fiecare pista.
Trăim cu toții în lumina
Ce prin Cuvântu-I ne-a fost dată,
Lumină să avem în suflet,
Ne fie inima curată.
Ne fie far lumina zilei
În scurta viață ce-o trăim,
Putem s-aducem bucurie
Celor pe care îi iubim.
Busolă de ne e Credința
În rătăcirile terestre,
Găsi-vom drumul spre lumina
Misterioaselor ferestre.
Autor: Georgeta Tudor


