ARIPI
mie, celui ce n-am fost…
Poate n-am fost
cel mai bun copil,
nici n-am cântat în
cel mai dulce tril,
dar știu că lacrimi
calde pe obrajii mei
își amintesc aroma
din florile de tei.
Poate nu am știut
că sunt un roi hoinar,
nici că aș fi primit
al versurilor dar,
dar știu că-n mine
multe lumi încap,
iar setea lor doar
eu știu s-o adap.
Poate nu am crezut
în stele ce se-aprind,
nici în speranțe albe
ce-n clipe te cuprind,
dar știu că viața mea
nu-i o aceeași farsă,
căci sufletul își află
cărarea către casă.
Poate voi fi cândva
înalt cât e un Om
și înflori-voi bogate
roade, cât un pom,
dar știu că Veșnic,
El, Cineva, e-aici,
Mare cât Universul
cu-aripi de rândunici.
© versuri și pictură: Gheorghe A. Stroia, România, Brumărel 2023


