Ștefan SOFRONOVICI,
Scriitor, cercetător
Aduc felicitări Fratelui Traian, cu prilejul botezului celui de-al patrulea roman!
Domnul academician Mihai Cimpoi este omul lui Dumnezeu, care l-a adus pe Traian Vasilcău la Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu”.
Doamna Elena Dabija mi-i martor că i-am spus de mai multe ori: „Mă bucur că sunt aici, dar am vrea să-l avem și pe Traian Vasilcău cu noi!”.
L-am invitat în anul 2023, de ziua Poeziei, și am zis domnului Cimpoi, în prezența Elenei Dabija: „Puneți un cuvânt acolo unde trebuie, pentru că vrem să-l avem pe Traian Vasilcău la noi!”.
Și iată că Dumnezeu așa a lucrat, că peste puțin timp i s-au deschis ușile, porțile și noi am devenit colegi cu Traian Vasilcău.
Cel care m-a împrietenit cu el este regretatul poet-academician Nicolae Dabija.
Eu auzisem despre Traian Vasilcău diferite vorbe, multe și mărunte, dar Nicolae Dabija i-a scris o odă, o prefață foarte bună, unde a menționat: „Traian Vasilcău reprezintă cu onoare și demnitate tinerii poeți și Poezia tânără din Basarabia românească”.
M-am intrigat, știind că Nicolae Dabija nu aruncă vorbe în vânt și, într-adevăr, am constatat că este așa, îndrăgindu-l de atunci ca poet și fiind prieteni.
Într-una din zile Traian Vasilcău îmi spune: „Frate Ștefane, mă simt incomod. Nu știu ce să fac? Mă gândesc să aleg duhovnicia, să studiez teologia”.
Eu am fost primul cancelar al Mitropoliei Basarabiei și m-am interesat acolo, la secretariat, ce pot întreprinde pentru dornicul de viață duhovnicească, poetul Traian Vasilcău.
De acolo am aflat că în toamna anului 2023 la Chișinău urma să revină Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, însă tot atunci vine și Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București.
L-am recomandat și iată că este student la Iași și masterand la București.
Am citit romanul-revelație „Predicile de la pianul din Bibliotecă” și trebuie să vă spun că el mă duce cu gândul la Biblie, la Ecleziast, la Scrisorile lui Pavel și chiar la Apocalipsa lui Ioan.
Romanul este un dialog al lui Traian Vasilcău cu Dumnezeu, cu el și cu lumea.
Într-adevăr, biblioteca este un motiv, un loc asemănător cu biserica.
Eu tot am pentru bibliotecă un sentiment de sacralitate. Biserica este mama noastră, dar după biserică vine școala și biblioteca, care au grijă de sufletul nostru.
Traian Vasilcău s-a destăinuit, și-a deschis sufletul, s-a pălmuit, s-a ridicat, a vorbit cu Duhul Sfânt, cu Dumnezeu, cu Iisus Hristos, 7 zile, aici, la Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu”. Cartea conține pasaje foarte frumoase, fiind plină de speranță, de iubire, de răbdare.
Romanul „Predicile de la pianul din Bibliotecă” este o acumulare de cunoștințe, după mai multe încercări, și e, totodată, o lepădare de sine și o urcare spre raiul lui Dumnezeu din ceruri.
Este un lucru foarte greu de înfăptuit.
Genericul întâlnirii noastre de azi este „Numai scrisul mă mai poate salva de Uitare”.
Poetul Traian Vasilcău, cu o zestre scriitoricească bogată, luptă și el cu Uitarea.
Ca să atingă într-o zi NEUITAREA!
Doamne, Ajută!
Amin!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..