MAGIA VERSULUI
Te-ai strecurat POEZIE în amurguri
iar rimele-ți sunt fluturii ce zboară
luați de o boare cu parfum de seară,
duși către felinare-n orizonturi.
Un colț de stea pe-o clipă mai străluce,
stinge apoi lumina în durere
ajunge-n infinituri unde piere
prin haosul cu umbrele năluce.
Frânturi de umbre palide,tăcute,
se prelungesc încet din asfințituri
coboară prin clopotnițe din schituri
spre paraclis,vecernii să asculte.
Litaniile în murmure rostite
din psalmii care-ascund iubiri pierdute
plâng patime ce nu pot să exulte
prin inimi reci…de versuri răvășite.
Te-ai strecurat POEZIE într-o seară
iar rimele-ți sunt fluturii ce zboară…


