Ți-s ochii plini
de verzi coline,
cu flori sălbatice,
de câmp,
cu unduiri de cer
și miros fin,
de pâine coaptă
la vatra soarelui.
Ți-e zâmbetul o vară
cu lanul greu
de prunci dormind
la sânul cald,
visând grădini
și mame alăptându-i
cu doruri vechi
și noi cât tine,
mamă bună,
prietenă a mea.
Cu mâna aspră
Tu alungi necazul
și visul tot cu mâna aspră
mi-l mângâi
și cresc în mine
aripile tale
de zbor neobosit,
de pasăre ce-și cântă
liber soarta
pe creanga timpului meu,
de mică pasăre,
ce se ridică spre înalt
în zori de veac,
să mă dăruiască soarelui
de mireasă.
MIOARA OPRIȘAN
ÎNSURĂȚEI, BRĂILA



![]() |
Referinţă Bibliografică |