Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Mioara Oprișan: Din fiecare floare care moare

Mioara Oprișan: Din fiecare floare care moare

Trec zile fără chip prin verdele de jad
Dispar în nașteri stele care cad,
Îmi regăsesc în rătăciri sihastre
Uimirea cât zările albastre.

Din fiecare floare care moare
Se scrie tânăr răsărit de soare.

Trăiesc tristeți prin florile ce pier,
Stele mă-nvață să umblu prin eter,
Cele mai mari genuni tânjesc spre înălțimi,
Cascade de-ntuneric spre lumini.

Din fiecare floare care moare
Semințele iubirii curg fuioare.

Urcă în cerul verii, către astre,
Șuvoi de cântec al florilor măiastre,
Doar râul umflat de vanitate
Se-neacă-n mare și se zbate.

Din fiecare floare care moare
Am să culeg iubirea, chiar de doare.

Între viață și moarte fac pod de flori,
Ce mă inundă prin râuri de culori.
În nașteri moare timpul…deșertăciune
În gura falșilor profeți din lume.

Din fiecare floare care moare
Culeg iubirea, eterna călătoare…

Facebooktwitterby feather
Etichete: