MÂNTUITORUL – CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA

Iisus a zis : „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.”
Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” – Ev. Matei: 14;6-7

* Să crezi în Dumnezeu, nu te costă nimic, dar credința este prețul veșniciei. – Maria Filipoiu

Pentru toți creștinii, Hristos este „Calea, Adevărul şi Viaţa”. 
Pășind pe Calea Sa, nădăjduim că nu ne vom rătăci niciodată, întrucât El este Adevărul ce ne face liberi în rațiune și cugetare, conștienți de hotărârile pe care le adoptăm să ne călăuzească prin destinul pământesc.
Hristos este Viața care ne înnoiește spiritul în fiecare zi, spre binecuvântarea și slava lui Dumnezeu.
Stând împreună cu apostolii Săi la cina comemorativă (temă după care a fost pictată „Cina cea de Taină” – una dintre cele mai mari capodopere ale Renașterii, creată de Leonardo Da Vinci), Fiul Domnului, simțind sfârșitul menirii Sale pe Pământ, i-a încurajat:
„Să nu vi se tulbure inima. Manifestaţi credinţă în Dumnezeu, manifestaţi credinţă şi în Mine”  – Evanghelia după Ioan, 13:36; 14:1
  Când Toma i-a zis: „Doamne, noi nu știm unde te duci. Cum putem să cunoaștem calea?” , Iisus i-a răspuns:
    „În casa Tatălui Meu sunt multe locuri de locuit. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Dar acum mă duc să vă pregătesc un loc. Și, după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi primi acasă la mine, pentru ca acolo unde sunt eu să fiți și voi. Și voi cunoașteți calea spre locul unde mă duc.” – Ev. Matei 14: 2-5
În ceea ce privește percepția și manifestarea omului modern în raport cu Dumnezeu, Căruia Îi datorează existența, constatăm că lumea contemporană acordă mai multă importanță lucrurilor materiale, relației cu mediul înconjurător, cu sinele, dar și cu aproapele său, ignorând  învățătura creștină și Cuvântul Creatorului.
  „La început era Cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.” – Ev. Ioan: 1, 1
Fără Cuvântul lui Dumnezeu, omul cade, scade și decade într-o viață lipsită de sens, trăind în minciună și moarte spirituală, despre care a mărturisit filosoful Petre Țuțea, supranumit „Socrate al României”.
  „Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. El rămâne aşa chiar dacă este laureat al premiului Nobel sau măturător. – Petre Țuțea
  Mântuitorul este Lumina care se reflectă în valorile autentice ale umanității, în care Cel Răstignit și Înviat cu a Sa prorocire ne călăuzește de 2000 de ani.
  Astfel, raționamentul rostit de Hristos „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6), devine Sfântă Treime întru învățătura creștină.
În „Cartea lui Iov” este amintit ce se întâmplă cu cel care a pierdut Calea:
 „Lumina se stinge şi flacăra focului lui nu mai străluceşte. Lumina se întunecă în cortul lui şi candela de deasupra lui se isprăveşte.” – Iov 18, 5-6
După 2000 de ani privind existența lumii prin prisma banului și a puterii, de care omenirea este ademenită printr-o imagine iluzorie cu impresia că deține supremația în evoluție și progres, face ca  Lumina divină să fie aproape insesizabilă.
Cu toate acestea, în sufletul neamului creștin există multe candele aprinse, iar dangătele clopotelor cheamă cu cu aceeași stăruință poporul la dumnezeiasca Liturghie, pe când sfintele cruci stau la loc de cinste în troițe, parcă susținând bolțile cerești.
La puterea credinței face referire și marele istoric literar și filosof Nicolae Iorga.
 „Europa este un pământ al crucii şi al culturii.” – Nicolae Iorga
Biserica Ortodoxă Romană este „maica spirituală a neamului nostru românesc”, după cum o definea Mihai Eminescu.
Hristos este Viața lumii, deoarece Sfântul Spirit din El participă la viața creștinilor, iar existența omenească e parte din creația dumnezeiască, în care ne face părtași ai vieții veșnice.
Încredințați de aceasta, să ne străduim să trăim în Lumina Mântuitorului Hristos, mărturisind în Crezul Ortodoxiei: „Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, cu toată puterea că existența umană are un sens veşnic, care se împlineşte doar păstrând și cultivând relația noastră cu Dumnezeu, când ne rugăm și ne împărtăşim cât mai des cu Sfintele Taine – Trupul şi Sângele Domnului.
Prin expresia „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” trebuie să înțelegem credinţă şi încredere în cuvântul mântuitor al Fiului lui Dumnezeu și să-i aducem strădania de a înfăptui învățăturile dumnezeiești, iubind și întrajutorând pe semenii aflați în grele încercări, pentru a reuși să trecem peste toate provocările și barierele existențe pământești.
A merge pe Calea lui Hristos, presupune și strădania de a ne dezice de tot ceea ne desparte de Domnul, așa cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel –  „Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă. Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte.”  – Romani 13, 13-14
Numai așa ne asumăm, deopotrivă, învățăturile și faptele Lui, căci prin ele se arată taina smereniei și a iubirii atotputernice a lui Dumnezeu pentru om, dar și participarea omului la viața veșnică a Sfintei Treimi, fapt învederat de Apostolul Pavel: „Că prin El avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl, într-un Duh.” – Epistola către Efeseni: 2, 18
Hristos – „Calea, Adevărul și Viața” – împreună călător prin viața noastră, vom străbate drumul de la întuneric la lumină, de la moarte la viață și de la pământ la cer, iar faptele noastre de iubire, milostenie, iertare și întrajutorare vor fi izvoade ale unei viețuiri creștinești.
Exemplul și învățătura lui Hristos au fost cele mai puternice lecții lăsate omenirii, de iubirea adevărului și dreptății – îndreptar spre buna-cuviință pentru lumea încercată de tot felul de păcate: ura, invidia, egoismul, violența, dezbinarea, minciuna, setea de putere și răzbunare, fiind câteva din capcanele ispitirii sufletești, ce pândește omul în orice clipă și la orice pas.
Numai împreună cu Hristos pe Calea Sa vom putea să adunăm în suflete: lumina și iubirea Sa, puterea de a-i ierta pe cei ce ne-au greșit, cultivând curăția și sfințenia vieții în vremelnicia destinului pământesc.

*Să crezi în Dumnezeu, nu te costă nimic, dar credința este prețul veșniciei.
* Rugându-te Domnului Hristos, oricând și oriunde, și înălțând gândul de mulțumire spre Împărăția Sa, e ca și cum ar sta sufletul îngenuncheat la poarta dumnezeirii.
* Cine îl cheamă pe Dumnezeu, împreunând mâinile si ridicând privirea spre cer, își face scară din rugăciune pentru suflet către Rai.

Maria Filipoiu – poet, eseist, jurnalist
București – România

Surse: doxologia.ro, bisericaortodoxa.ro

by

Referinţă Bibliografică

Mântuitorul – Calea, Adevărul și Viața/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 28 mai 2021