Pe baciul Gheorghe l-am văzut
cu ochii mei, cu plugu-n brazdă,
când în genunchi s-a așezut
și-a sărutat Pământul – gazdă.
Ajunse-n capătul de lan
și-avuse, -atunci, o mulțumire,
ca, de-altfel, oricare țăran
ce-și vrea sămânța în rodire.
O cruce-atunci el și-a făcut
și înspre Cer, doar, se uitase…
avea un chip satisfăcut
căci El, din nou, îl ajutase.
Apoi, întoarse boii iar,
s-ajungă-n grabă la hotar.