de Vasile Dan MARCHIȘ
Pe când credeam că muza mi se bagă în seamă
arătându-mi cum trec unul pe lângă altul cerbii
prin acel dicționar de neologisme a semnelor,
înclinându-și reciproc unul altuia coarnele
atunci muza a rostit:
”Știi ce înseamnă asta?
Știi ce-și spun cerbii?
*Prin instincte antice
oamenii moderni neîmpliniți de azi
se bat în pantofi de gală,
iar noi să ne batem în copite?
Ce ar însemna asta?
Respect sau instinct de troglodiți?
În coarne să ne luăm,
când oamenii se iau cap în cap, fără coarne?
Ar fi ceva extra uman…!
Să ne provocăm la duel doar mugind,
când oamenii se confruntă înjurând?
Cine ar înțelege acel dicționar de mugete
din viața cerbilor…?
Aceste abțineri de la relele maniere
amână judecata de apoi…
Iar tu să te duelezi cu cineva în poezii?
N-ai încercat asta până acum,
dar nici să nu încerci
când poezia bună
se vede față de versificările de trei nuiele,
înainte de concurs.
Eu decid cine ce să scrie,
Hei, când ești cu mine,
ce altceva visezi pe linie de poezie?
Scrie!”


