IUBIȚI FEMEIA!
Doar fericită femeia tace,
Maternitatea-împlinită o face,
Veghind somnul pruncului în pace,
Ea n-ar vrea cu vorba s-o-ncalce…
Doar iubită femeia cântă iubirea,
Vioară la trup, modelând-o zidirea,
A făcut-o să guste, fragilă, plăcerea,
Și în numele vieții, să accepte durerea.
Neputincioasă, femeia își plânge-a sa soartă,
Din arșiță-n suflet, călcând pe mândrie,
Ea lacrima-și preface în ploaie curată,
Să apere… să mângâie… să învie…
Nu măsurați, imensă, așteptarea femeii,
Munții răbdării, doar ei, hărăzitu-i-au zeii!
Iubiți femeia, mugurul vieții din ea să rodească,
Căci veșnică viață va curge cât ea, înțeleapta,
va ști, mult mai des, să zâmbească…


