Vorbește cu mine…!
Dacă vrei, tu mă poți
lua de mână și să pornim
alergând prin lumea asta
căzută în patima păcatului,
salvând-o cu o fărămitură
din dragostea noastră.
Vorbește acum cu mine…!
Nu contează limba
în care-mi vorbești.
Cuvintele au mereu
aceeași încărcătură
emoțională.
Vorbește acum cu mine…!
Nici culoarea pielii nu contează,
atâta vreme cât în piept
avem o inimă care bate
la unison cu Viața.
Dacă vrei, mă poți
lua de mână și să pornim
alergând prin lumea asta
cuprinsă de arșița fărădelegii
dăruindu-I o fărămitură
din dragostea noastră.
Cât încă urechea mea
îți mai aude pașii,
cât încă mai ești
în sufletul meu
și cât încă te mai
percepe inima mea,
te rog să nu taci.
Vorbește acum cu mine…!
Și spune-mi că
totul va fi bine
în lumea asta rebelă.
Nu-mi da drumul!
Ține-mă strâns de mână!
Vreau să alergăm
prin lumea asta
cuprinsă de nonsens
și s-o resusticăm
cu o fărămitură
din dragostea noastră.
Mă bucur de prietenia ta
și-aș vrea ca să pot spune
că și tu ești fericit și că…
te bucuri de o prietenie
Adevărată. Alături de mine
nu te vei plictisi niciodată.
Și știi de ce?
Pentru că sufletul meu
nu e mort. El este viu
și știe să-ți dăruiască
lumina tămăduitoare.
În Primii Zori,
mână în mână
să alergăm fericiți
într-o lume mai bună.
Și acolo, la loc de cinste,
să găsim fărămitura
de dragoste
ce ne-a unit cu Timpul.
Maria Ciumberică


