MARIA COSTA-BĂLAN: EUGEN DORCESCU – ÎN OCHI DE COPIL
Cu domnul Eugen Dorcescu și opera sa m-am întâlnit pentru prima oară în anul școlar trecut, când, la ora de opțional, doamna dirigintă și profesoară de limba română, Almăjan Silvia-Gabriela, ne-a făcut cunoștință cu basmul Dodoacă și Biciușcă. Tot timpul mă gândesc cu recunoștință la doamna dirigintă, pentru că ne-a propus aceste lecturi și am avut astfel norocul să pătrund în lumea fantastică a acestor basme.
De când am început să citim, la școală, primele capitole din cartea domnului Eugen Dorcescu Basme și povestiri feerice, mi-am dat seama că Dodoacă și Biciușcă are toate șansele să devină unul dintre basmele mele preferate. La început, m-au impresionat numele personajelor, apoi mi-a plăcut cum erau descrise, modul în care s-au comportat. Personajele bune, inteligente, primitoare și prietenoase au devenit repede favoritele mele. Întâmplările din basm, schimbările neașteptate de situație, felul în care erau povestite, finalul fericit m-au făcut să doresc să mai citesc și alte basme scrise de același autor, dar și să aflu mai multe despre cel din a cărui imaginație s-au născut. Căutând mai multe informații, am aflat că domnul Eugen Dorcescu nu a scris doar proză fantastică, ci este și un cunoscut poet, eseist, critic literar și traducător din limbile franceză și spaniolă.
Chiar dacă nu am avut ocazia să-l întâlnesc în realitate, simt că îl cunosc, măcar puțin, prin basmele sale, prin intermediul personajelor deosebite și al întâmplărilor pe care și le-a imaginat și prin felul în care, cred eu, a pus în text puțin din sufletul său. Recunosc că am căutat și fotografii ale scriitorului Eugen Dorcescu și, privindu-le, mi-am amintit cumva de Barbă-Cot, în Palatul de calcar, deoarece pe domnul din imagini îl văd ca pe un om înțelept și bun, exact ca personajul meu preferat din acest basm. Privirea sa caldă și faptul că a citit și a apreciat părerile unei eleve din clasa a V-a m-au convins că este nu doar inteligent și cu o imaginație foarte bogată, așa cum o demonstrează opera sa, ci și un Domn blând și foarte generos.
Îi sunt foarte recunoscătoare domnului Eugen Dorcescu pentru basmele care m-au cucerit și pentru că mi-a publicat cele două recenzii, chiar dacă au fost scrise cu „priceperea” unei fete de 11 ani! Îi aduc cu această ocazie multe mulțumiri și îi doresc, din tot sufletul, un sincer „LA MULȚI ANI!” și să ne bucure în continuare cu creațiile sale minunate!
[Maria Costa-Bălan, elevă, Școala Gimnazială Ramna
Județul Caraș-Severin]


