MARIA COSTA-BĂLAN
UN BASM: DRUMEAGUL DIN INSULĂ DE EUGEN DORCESCU
În ultima oră de opțional, am citit împreună cu colegii mei și cu doamna profesoară, Almăjan Gabriela, sfârșitul basmului Drumeagul din insulă și am descoperit cum a fost salvat ținutul de vraciul Merlin.
În primul capitol al basmului, am aflat că cei șase prieteni, Dodoacă, Biciușcă, Veselaș, Barbă-Cot, Labă-de-Fierși șoricelul Pic, trăiau fericiți în pădurea celor trei râuri din ținutul Alzorint. Auzind de la Ups că pe deal se aflau mure dulci și înmiresmate, ei au hotărât ca Dodoacă și Biciușcă să meargă pe deal la cules de mure, Barbă-Cot și Labă-de-Fier să plece pe insulă la pescuit de mreană, iar Pic și Veselaș să rămână acasă. În timp ce Dodoacă și Biciușcă admirau peisajul, au auzit niște păsări ce spuneau că dealul bogat, înmiresmat și frumos va fi strivit, sfârtecat şi dezgolit. Barbă-Cot și Labă-de-Fier au observat că lipsește cascada, iar lângă albia secată a pârâului a apărut un drumeag. Dar necazurile erau abia la început… Peste ceva vreme, într-o noapte, un cutremur puternic a nimicit râul din care luau apa necesară supraviețuirii. Iar apoi, același Ups, care a văzut totul dintr-o scorbură, le-a spus că trei uriași înspăimântători au aruncat copaci, stânci și au strivit totul în calea lor, la comanda vechiului lor dușman, vraciul Merlin. După o noapte de gândire, Barbă-Cot hotărăște ca el, împreună cu Dodoacă, să meargă din nou pe insulă și să vadă dacă la capătul drumeagului se află locuința vraciului. Cei doi descoperă un conac părăsit, iar în el o cameră neîngrijită. În spatele draperiei au găsit o ușă întredeschisă ce ducea într-un coridor ce avea, de o parte și de alta, mai multe odăi, neîngrijite și ele. După ce mai verifică iar încăperile, descoperă în spatele altei draperii o micuță ușă ce ducea într-o odaie, ce părea a fi aceeași de dinainte, dar îngrijită și mobilată cu obiecte noi. Au mai găsit și o scară, aidoma celei din prima încăperea. C\nd au încercat să urce, au auzit vocea lui Merlin, care le poruncea uriașilor să îi prindăpe intru;i. Din fericire, cei doi piticuți au reușit să scape printr-un tunel prea mic pentru uriașii ce-i fugăreau. Cum au ajuns la capătul tunelului, au fost înțepați de crizantemele ce creșteau acolo. Ca să scape de fioroasele creaturi, care nu se dădeau bătute, s-au scufundat în râu. După ce primejdia a trecut, au pornit către moara lui Gheorghe. Ajunși acasă, află că prietenii lor au auzit de la Ups, Şvupi şi Dups că uriașii au nimicit și dealul. Cei trei pitici, ce le aduceau informații, se duc să îi ceară sfatul lui Ara și le spun că într-o săptămână se întorc ca să hotărască ce e de făcut. Când revin, aduc un balaur care era, de fapt, pârâul din insulă, preschimbat de Merlin. Pârâul, transformat în balaur, a aflat de la șerpișorul Socrate că cei trei uriași au luat lespezile din albia secată și au construit din ele o cărare ce ducea până la conac, iar vraciul se plimbă desculț pe acea cărare, în fiecare noapte, ca să își reînnoiască puterile. Cu ajutorul gnomilor, care au săpat un tunel, și al balaurului, care a redevenit râu, când vraja a expirat, eroii noștri i-au smuls cărarea de sub picioare vraciului, chiar în timp ce acesta se plimba pe drumeag. Astfel Merlin a dispărut cine știe unde, purtat în spinare de râu. Odată cu plecarea vraciului Merlin, totul a revenit la normal, iar prietenii au rămas împăcați, bucurându-se de natură.
În Drumeagul din insulă apar numeroase personaje, printre care: Veselaș, Dodoacă, Biciușcă, Labă-de-Fier, șoricelul Pic, Barbă-Cot, Ups, Şvupi şi Dups, balaurul, șerpișorul Socrate, gnomii, cei trei uriași, vraciul Merlin și Gheorghe. În acest basm l-am îndrăgit foarte mult pe Ups, deoarece a fost curajos, bun la suflet, harnic, descurcăreț și dornic să-i ajute pe mai vechii mei prieteni dragi, piticuții.
Cel mai mult mi-a plăcut că prietenii se ajutau între ei la nevoie, că au reușit din nou să îi învingă pe vraci și pe slugile sale, că erau înțelepți și se descurcau în cele mai grele momente, că descopereau mereu soluția potrivită și puteau învinge orice rău. M-au impresionat și momentele care mă țineau în suspans, atunci când piticuții mai aflau o informație sau luau parte la o câte o acțiune ce mă făcea să fiu și mai curioasă și să îmi doresc să citesc cu viteza luminii, numai să aflu mai repede ce se întâmplă.
Am fost surprinsă că pârâul a fost transformat, dintre toate creaturile posibile, tocmai în balaur, că vraciul își reînnoia puterile mergând desculț pe lespezile luate din albie, că personajele erau așa prietenoase, harnice, bune la suflet (sunt excluși uriașii și vraciul Merlin) și că gnomii au săpat un tunel, ca să ajute și ei la salvarea ținutului.
Așadar mi-a plăcut la nebunie și Drumeagul din insulă, la fel ca și primele două basme din cartea Basme și povestiri feerice, scrisă de domnul Eugen Dorcescu. Aștept cu nerăbdare să îl citesc pe următorul, pentru că sunt convinsă că voi fi încântată!
(Maria Costa-Bălan, elevă, clasa a VI-a, Școala Gimnazială Ramna, județul Caraș-Severin)
by