Pregătindu-mă pentru organizarea Spectacolului literar-muzical „Eu te-am visat mereu, o viață-ntreagă”, consacrat creației Mariei Dodu, am citit toate cele 7 cărți ale ei, aflate pe rafturile Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu”.
În marea lor majoritate, cărți cu versuri pentru copii.
În cartea „Lacrimă de Dor și așteptare” am descoperit o poezie, care m-a implorat să o mai citesc o dată, și-ncă o dată, și-ncă o dată.
Până mi-am dat seama că este o poezie absolut antologică, deci și genială.
Atâția scriitori ar vrea să rămână în urma lor o asemenea poezie și ea să-i petreacă pe ultimul drum, prin glasul altcuiva rostită!
O poezie-locomotivă, îi zic eu.
Ca și poezia „Moldovenii” de Petru Zadnipru, pe care autorul i-a citit-o lui Nichita Stănescu, la Chișinău, în anul 1977, și tatăl „Necuvintelor” a rămas tulburat. Și l-a sărutat pe frunte. Adică pe nimb!
Ca și poezia „Au înnebunit salcâmii” de Arhip Cibotaru. Genială și ea!
Maria Dodu poate fi FERICITĂ!
Ea, spre deosebire de mulți scriitori cu adeverințe în regulă, a născut o asemenea perlă artistică.
Nu, nu e vorba de poezia „Amnezie”, frumoasă și ea, nici de poezia „Am trecut lumea pe jos”…
Este „Dor de mamă”.
Dor, care-i va nemuri numele Mariei Dodu printre poeți.
Dor de mamă
Am cătat cu-nfrigurare
În odăi și-n Casa Mare,
În cămară și în tindă
Busuiocul cel din grindă.
Dar nici grindă și nici floare
N-am găsit în Casa Mare!
Căci în casă e schimbat,
Totul e modernizat.
În cămară și în tindă
N-am găsit ciorchini la grindă
Și nici floarea cea mai floare
N-am găsit-o-n Casa Mare.
Nici gutuie și nici poamă.
Am găsit doar… Dor de mamă!
Cu acest prilej minunat, o felicit și-i doresc ca acest Dor să devină cântat, și de sufletul ei, și de sufletul vreunui artist adevărat, care nu a uitat nici pentru o clipă din viața lui ce înseamnă un Dor de mamă pe lumea aceasta, tot mai amnezică și lipsită de Rost!
Traian VASILCĂU

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..