Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MARIAN CRISTIAN GORUN: ÎNGER, ÎNGERAȘUL MEU

MARIAN CRISTIAN GORUN: ÎNGER, ÎNGERAȘUL MEU

Sinceritatea scrisului este una dintre condițiile esențiale pentru ca o operă să capete după înfloririle aferente debutului, consistența pe care doar timpul o poate aduce. Literatura pentru copii este, în genere, una dintre cele mai dificile genuri de literatură, având în vedere că se adresează unui public pretențios, atent, concentrat, sigur pe opiniile sale – Măria Sa, copilul, în toată sinceritatea lui. E foarte greu să reușești să faci pe cineva să placă și să te placă, mai ales dacă acel Cineva are doar două criterii de bază, după care te judecă: „Îmi place” sau „Nu-mi place”. Dintotdeauna, copilul nu a cunoscut o cale de mijloc între aceste două variante de „critică” și a stabilit din start care sunt scrierile asupra cărora să-și oprească atenția. Marian Cristian Gorun este un copil mai mare, care, din dragoste față de cei mici, încearcă să-i aducă în lumea sa, ori să evadeze el în lumea lor, pe aripile cuvântului îmbrăcat în sinceritate și condescendență. Lecturând poeziile lui Marian Cristian Gorun, îți apare îmediat în minte icoana „Îngerul păzitor”, în care doi copii trec pe un pod înalt și periculos, secondați de un înger cu aripile-i protectoare întinse. O scriitură limpde, fără sforțări prozodice, o rostire la fel de curată și sinceră, așa cum ar trebui să fie trăirea oricui și, de ce nu, viața tuturor. (Gheorghe A. Stroia)

 

Înger, îngerașul meu,

 

Înger, îngerașul meu,

la tine mă rog mereu,

să îmi fii mereu aproape

ca să pot să trec prin toate,

 

cuvântul Domnului să îl ascult

că e sfânt pe acest pământ.

Roagă-te lui Dumnezeu

ca să-mi fie bine mereu,

 

să am sufletul curat,

plin de fericire și luminat,

obstacole să trec cu bine…

Ruga Cerului cu mine!

 

Tu-mi ești a vieții călăuză

purtând prealuminoasa bluză

de un alb imaculat;

Ești prea frumos, ești minunat!

 

 

 

O, prea curată Maică

 

O, prea curată Maică

ce ne ajuți neîncetat,

care, în pântece, tu ai purtat

un prunc nevinovat,

a Cerului Împărat,

 

care a treia – a zi a înviat

și calea dreaptă el ne-a arătat,

pe Cel ce lumea a salvat

de strămoșescul păcat,

 

în vis, mamei mele tu te-ai arătat ;

i-ai spus că va naște un băiat

(lucru foarte minunat!).

Mă rog la tine înfricat…

 

 

Spre Tine, Doamne

 

Spre Tine, Doamne îmi întind mâinile,

știu că numai Tu îmi poți asculta rugile;

mă închin, îngenunchez,

poruncile să ți le urmez.

 

Mereu greșesc, mereu nu te ascult;

mai dă-mi o șansă te rog, din al inimii adânc.

Tu ești acolo când am o problemă

și îmi arăți calea când am o dilemă…

 

Of, Doamne, cât ești de măreț și bun,

atotputernic și al universului stăpân…

Îți mulțumesc pentru că mă veghezi neîncetat

indiferent că sunt plin de păcate ori curat…

 

 

 

Îngeri

 

Bărbații și femeile sunt îngeri

deși câte o aripă

le-a fost dată lor.

De aceea trebuie

să se îmbrățișeze:

pentru a fi

cât mai compleți în zbor.

 

Sper să-ți găsești și tu

aripa ta;

alături de îndrăgitul îngeraș

pe veci către înalt

să poți zbura,

necazurile în urmă

să îți lași!

Facebooktwitterby feather