Am întrebat salcâmii și florile de tei,
Cum aș putea vreodată să înfloresc ca ei?
Și-n loc de vorbe goale, să răspândesc parfum
Iar locul meu să fie la margine de drum.
Am întrebat albina ce culegea nectar,
Cum să mă fac o floare să nu cunosc amar?
Cu rouă dimineața să spăl obraji de prunci
Și plină de miresme, să veșnicesc pe lunci.
I-am zis și ciocârliei ce se-nălța prin nori
Să-mi împrumute glasul și mie uneori,
Să plâng când ploaia cade, să mă prefac în râu
Udând cu lacrimi iarba și lanul copt de grâu.
Am întrebat pădurea, ce taină o păzește?
Eu sunt tot mai bătrână, ea tot întinerește.
Să-mi împrumute frunza ce înverzește-n ea
Și dacă nu se poate, să mă prefacă-n nea.
Să îmbrac în diamante acest pământ de tină,
Să-mi ningă-n suflet albă și albă să-mi rămână…
Și ziua cea de astăzi și ziua cea de mâine,
Iar lumea să mă frângă, precum ai frânge-o pâine…
Azi am rugat salcâmii, când ning cu floare drumul,
Să-mi împrumute mie culoarea si parfumul,
Să vin pentru o vreme pe adieri de vânt
Și-apoi, cu primăvara să plec de pe pământ…
Mariana Adăscăliței
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..