MARIANA ANGHEL:  O ANIVERSARE – ȘCOALA DE LITERATURĂ „EUGEN DORCESCU – 80”, DOI ANI DE ACTIVITATE

Luni, 26 iunie 2023, a avut loc o întâlnire a membrilor Școlii de Literatură Eugen Dorcescu din Timișoara. În fiecare lună, Cafeneaua Viviani din Timișoara devine, pentru câteva ore, „cafenea literară”, spațiu generos, destinat prelegerilor tematice, dialogurilor critice, lansărilor de carte sau lecturilor de poezie pentru cursanții Școlii de Literatură Eugen Dorcescu.
Cum fiecare întâlnire a cursanților Școlii de Lteratură are o temă sau chiar mai multe, și întâlnirea din 26 iunie 2023 a respectat tiparul. S-au sărbătorit doi ani de la întemeierea Școlii de Literatură din Timișoara, proiect cultural al familiei Eugen și Mirela-Ioana Dorcescu, oameni de cultură, scriitori și profesori ai Timișoarei: poetul Eugen Dorcescu și doamna Conf. univ. dr. Mirela-Ioana Dorcescu. Apoi, a fost lansată cartea doamnei Anișoara Violeta Cîra, „Memento vivere. Cartea Marianei”, roman apărut anul acesta la Editura Eurostampa din Timișoara.
Gazdele întâlnirii noastre au fost, ca de fiecare dată, profesorul, poetul, prozatorul, eseistul și traducătorul Eugen Dorcescu, doctor în filologie, Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Membru corespondent al Academiei Hispanoamericane de Buenas din Madrid și distinsa lui soție, doamna Mirela-Ioana Dorcescu, semiotician, hermeneut, scriitor și dascăl universitar la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Doamna Mirela-Ioana Dorcescu a rememorat începuturile Școlii de Literatură și realizările „cursanților” în primii doi ani de activitate. Cum majoritatea discioplilor sunt absolvenți de Litere, cei mai mulți foști studenți din diferite promoții ai Mirelei-Ioana Dorcescu, selecția acestora s-a făcut prin prisma unor valori comune: pasiunea pentru literatură, pentru lectura și analiza textelor literare, dorul „cărții nescrise” (Eugen Dorcescu) și nevoia unei continuități în cultură, a unor daruri spirituale ce pot transgresa vremurile prin scrierile discipolii formați în școala acestor magiștri. Conștient de îndemnul de a valorifica darul primit și talantul dăruit de Creator, Eugen Dorcescu s-a referit la condiția de scriitor și la conștiința artistică. Literatura reclamă seriozitate, profunzime, dovedite cu exemplul propriu: „Stând, însă, zilnic, la masa de scris și de învățătură, eu am străbătut și abordat, întotdeauna, evenimentele vieții la nivelul lor adânc, bazal, nu am viețuit în aparență, în superficialitate și anecdotică, ci în esența existenței, cu o intensitate dusă până la limita suportabilității – fie bucurie, fie tristețe, fie fericire, fie suferință. Nu am făcut din scris meserie, rutină. Dar nici nu l-am lăsat la voia întâmplării. Spontaneitate, da, însă o spontaneitate supravegheată de eul vital, profund. I-am lăsat scrisului prospețimea, caracterul său de vocație. Nu am pus pe hârtie niciun stih neinspirat, netrăit. Sau, dacă l-am pus, cumva, nu l-am publicat. Am fost și sunt foarte exigent cu textul hărăzit publicării” (https://armoniiculturale.ro/mariana-anghel-eugen-dorcescu-intre-cartile-scrise-si-cartea-nescrisa-aniversare-80/).
La întâlnirea literară a fost evocat Vasile Tomoiagă, scriitor, jurnalist, director al ziarului „Timișoara”, pentru sprijinul generos pe care dumnealui l-a acordat aspiranților la „marea literatură” care publicau studii și cronici literare în paginile acestui ziar. Convingerea domnului Vasile Tomoiagă a fost una condiționată cultural: într-un oraș european, cum este Timișoara, este necesar să se scrie despre prozatorii și poeții săi, cu atât mai mult cât poetul Eugen Dorcescu este cetățean de onoare al acestui oraș încă din anul 2014.  A fost evocat, de asemenea, cu simțăminte de gratitudine, scriitorul, jurnalistul, editorul, artistul plastic George Stroia, care a găzduit și găzduiește, cu o extraordinară generozitate, scrierile cursanților și pe cele ale maeștrilor, în prestigioasa revistă „Armonii culturale”.  Doamna Mirela-Ioana Dorcescu l-a evocat apoi pe marele editor, regretatul Mircea Tonenchi, cel care s-a implicat sufletește la editarea exemplară a volumului aniversar Eugen Dorcescu în „Timișoara”, volum colectiv, apărut la Editura Mirton în 31 decembrie 2021. Domnul Eugen Dorcescu a precizat că Școala de Literatură se bucură de prieteni rarisimi, de scriitori și editori prestigioși, de intelectuali celebri, care nu de puține ori au salutat sau au sprijinit, prin munca lor, aparițiile literare ale școlii noastre și ne-au onorat cu feedbackuri dintre cele mai favorabile: Zenovie Cârlugea, Iulian Chivu, Mircea Lăzărescu, Constantin Stancu, Florin-Corneliu Popovici, Elisabeta Bogățan, George Stroia, Livius Petru Bercea, George Roca, regretații Ana Pop Sârbu, Lucian Bureriu și mulți alții.
În această Școală de Literatură au debutat mulți dintre cursanți. Astfel, în 2022, Silvia-Gabriela Almăjan, profesor de limba și literature română, a publicat, la Editura Eurostampa, un volumul de eseistică literară „Eugen Dorcescu- Un ecrivain pas comme les autres”. Cartea, foarte bineconcepută și scrisă, a fost receptată laudativ de comentatori specializați. Un semnal l-a dat, la acea vreme, însuși scriitorul, profesorul și criticul literar Zenovie Cârlugea, cel care amintește, cu acest prilej, de existența Școlii de Literatură din Timișoara, ai cărei membri, la începuturi, se întâlneau online: „înființată la 15 iunie 2021, la inițiativa tinerească, generoasă și nobilă a Doamnei Profesoare Mirela-Ioana Dorcescu”, un fel de „Salon literar, cum zice poetul”, având drept țel „cunoașterea și aprofundarea marii literaturi române și universale, în general, și, în special, studiul detaliat și promovarea, cu obiectivitate, profesionalism și respect pentru valoare, a creației lui Eugen Dorcescu”. În întrunirile mensuale, de format online, Școala „oferă șansa afirmării fiecărui participant, încurajând debuturi, stimulând realizarea de comentarii la cărți publicate de cursanți, păstrând relații rodnice cu edituri și reviste … Cursanții sunt, în majoritate, „foști studenți sau masteranzi al Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu, acum profesori, dar și alte persoane cu studii filologice… (între aceștia se află și Silvia-Gabriela Almăjan, autoarea reușitului debut în critică literară, care se consideră «mândră» că face parte dintr-o asemenea școală literară, ale cărei roade încep a se vedea)” (https://armoniiculturale.ro/zenovie-carlugea-silvia-gabriela-almajan-eugen-dorcescu-un-ecrivain-pas-comme-les-autres/). Comentând studiul doamnei Silvia-Gabriela Almăjan, dedicat poetului Eugen Dorcescu, criticul Livius Petru Bercea îi apreciază acribia și receptivitatea și notează în „Prefață”: „autoarea știe să exploateze” valențele stilistice ale lexicului, frazeologiei, punctuației, tectonicii versului, foneticii expresive”. După acest debut mai mult decât promițător, Silvia-Gabriela Almăjan revine în peisajul literar timișorean cu volumul de critică „Epistolele de la Ramna” (Editura Eurostampa, 2023) și cu un premiu pentru literatură, dinstincție oferită și altor elevi ai Școlii: Mariana Pâșlea, Anișoara-Violeta Cîra, Cătălin Ciobanu, Monica C. Condan, Ticu Leontescu.
Ca și Silvia-Gabriela Almăjan, Marian-Cătălin Ciobanu debutează editorial în 2022. Cartea sa se intitulează „Et in Arcadia ego” și este publicată la aceeași Editură Eurostampa, fiind prefațată tot de profesorul universitar și scriitorul Livius Petru Bercea. Ecourile cărții sale au pornit tot din Târgu Jiu, datorită generozității fără seamăn a criticului Zenovie Cârlugea, pe care Eugen Dorcescu îl consideră fără egal în literatura română de azi.
Mariana Pâșlea publică la Eurostampa o carte de critică literară: „Lectio profana. Confesiuni critice”, al cincilea volum, care o consacră. Toate aceste lucrări au fost citite de Mirela-Ioana Dorcescu, revizuite de autori la indicațiile ei și editate apoi de către Maestrul Eugen Dorcescu, editor de excepție, care a urmărit până… departe destinul fiecărei cărți.
Anișoara-Violeta Cîra este membru al Școlii de literatură încă din… preliminariile acesteia. Studentă devotată a doamnei Mirela Dorcescu, Anișoara-Violeta Cîra a luat viața de la capăt la 48 de ani, sfidând duritatea unui tratament fără de sfârșit care o pusese la grea încercare de un deceniu și jumătate. Anișoara-Violeta Cîra a absolvit Literele la a doua tinerețe, adică la 20 de ani după ce terminase Politehnica la Timișoara. Anișoara este ferventul/ liantul unei comunități de studenți și masteranzi, care astăzi recunosc, uimiți, dacă ar fi să-l citez doar pe Cătălin Ciobanu, forța, vioiciunea și vigoarea ei spirituală, dar, mai ales, generozitatea ei. Pe plan literar, Anișoara-Violeta Câra a publicat mai multe studii de critică literară și a debutat cu volumul „Realismul simbolic. Eseistica și proza Mirelei-Ioana Dorcescu”, Editura Mirton, Timișoara, 2018. Salutând apariția editorială a celei de-a doua cărți, Ana-Maria Radu, o altă cursantă a Școlii de Literatură, nota: „Prin ascultarea față de Maeștrii săi, Mirela-Ioana Dorcescu și Eugen Dorcescu, a reușit să pătrundă în lumea literaturii. Acum, celebrăm apariția celei de-a doua cărți sub semnătura sa. Cu această scriere a dat dovadă că a evoluat în plan profesional, spiritual și, nu în ultim rând, literar. Tot ce realizează Anișoara-Violeta Cîra este cu temeinicie și dăruire. Meritele ei au fost recunoscute prin recenta intrare în Liga Scriitorilor din România, Filiala Timișoara.  Titlul ales cuprinde succesiunea semantică soartă-sens-scris ce ilustrează triada de la temelia destinului literar al Anișoarei-Violeta Cîra. Așa se poate rezuma traseul său până în acest moment. Soarta acesteia a căpătat sens prin intermediul scrisului. Prin scris, a reușit să își onoreze studiile” (https://armoniiculturale.ro/soarta-sens-scriere-despre-anisoara-violeta-cira-drumul-spre-sens/). Critica literară pe care o realizează Anișoara-Violeta Cîra este „o critică literară de tip academic, bine documentată” (Eugen Dorcescu), iar aria de cuprindere a eseurilor sale hermeneutice vizează prozatori, poeți români locali, dar și europeni, emblematici pentru valorile pe care le transmit prin scrierile lor: Eugen Dorcescu, Andrés Sánchez Robayna, Nicolae Turtureanu, Mirela-Ioana Dorcescu, Petru Vasile Tomoioagă, Iulian Chivu, Maria Ieva. „Anișoara Violeta Cîra își extinde aria de interes, vizând opere diferite ca gen (poezie, proză, eseistică, jurnal)…” (Silvia-Gabriela Almăjan, coperta a 4-a a volumului „Drumul spre sens”).
Cea mai recentă apariție editorială a Anișoarei-Violeta Cîra este romanul biografic „Memento vivere. Cartea Marianei” (Editura Eurostampa, Timișoara, 2023), o ofrandă adusă surorii sale, răpusă, în scurt timp, de o boală necruțătoare. La întâlnirea din 26 iunie 2023, cursanții Școlii de Literatură EUGEN DORCESCU – 80 au analizat și această carte a Anișoarei, o veritabilă terapie prin scris împotriva unei dureri copleșitoare. Cartea „Memento vivere”, scrisă cu sprijinul moral și la îndemnul doamnei Mirela-Ioana Dorcescu, a fost văzută ca „un teribil roman de dragoste”, dar și „un roman al agoniei, al luptei ființei cu stihia morții” (Eugen Dorcescu), „o carte autentică, trăită” (Monica M. Condan), „o carte a reîntâlnirii cu neputința omului de a face mai mult pentru cel iubit” (Susana Dumele), „o carte pe care, citind-o, am plâns” (Silvia-Gabriela Almăjan); o carte răvășitare, care prezintă brutal realitatea bolii, a spitalului, o carte ce mi-a readus în minte poezia „Spitalul” a poetului Eugen Dorcescu. „Romanul Anișoarei e zguduitor, pentru că e scris în perspectiva morții inevitabile și trezește în noi acel mister insondabil care cutremură ființa și o face să gândească teologic destinul propriei vieți” (Mariana Anghel) . „Textul cărții curge, e fluent, e viață, e dragoste frățească. Mariana, devenit personaj literar, prețuia mult tăcerea. Era o stoică, o senecană, o alma mater pentru Anișoara” (Cătălin Ciobanu). Ticu Leontescu aprecia „cât de mult contează perspectiva din care privim, iar noi privim romanul din perspectivă creștină. E important ce ni se întâmplă, dar mai important este cum ne raportăm la ceea ce se întâmplă. Faptul că Mirela-Ioana Dorcescu a fost umăr de sprijin ne amintește de Iov” (Ticu Leontescu). Conștientă de sprijinul generos și dezinteresat acordat Anișoarei, Marioara Rus, evocând momentele grele prin care a trecut familia acesteia, cu o simplitate aducătoare de smerenie, a spus: „Mulțumim familiei Dorcescu pentru sprijin și dăruire!” Doamna Lia, avocat, invitat extraordinar la întâlnirea școlii, preciza: «În profesia mea, eu scriu foarte mult. Dar scrisul meu nu are legătură cu literatura. Prin natura profesiei, sunt înclinată să lupt pentru cauzele pe care știu că le câștig. Din „Cartea Marianei. Memento vivere” am învățat că uneori trebuie să lupți și pentru o cauză pe care știi că o vei pierde”». Tot dintre prietenii care reprezintă latura neliterară a vieții autoarei, a vorbit și doamna Iulia: «Vreau să lecturez „Cartea Marianei” ca pe o carte a bucuriei. Cartea este una despre credință, nădejde și dragoste. Felicitări, Ani! Felicitări tuturor celor care ți-au fost aproape!”
Doamna Mirela-Ioana Dorcescu a explicat cum sprijinul dat autoarei comunică, peste timp, cu cel pe care doamna profesoară Doina Comloșan i l-a oferit dumneaei, în momente de grea cumpănă. După pierderea tatălui, Mirela a fost invitată de fosta ei profesoară de teorie literară să scrie împreună un dicționar de comunicare lingvistică și literară. Această istoriei a terapiei prin scris se interconectează cu o altă situație similară din viața regretatei profesoare Doina Comloșan. Mirela-Ioana Dorcescu evocă această legătură spirituală, povestind că, în urmă cu câteva decenii, Doina Comloșan, studentă în anul II la Litere, la Cluj, și-a pierdut subit tatăl, fost ofițer, într-un accident la trageri. În acel context, scriitorul Radu Ciobanu, coleg de facultate, o așteaptă cu un maldăr de cărți ale lui Ernest Hemingway, pe care o îndeamnă să le citească, pentru a-l regăsi în ele, în acel extraordinar model de bărbăție a celui ce se luptă cu taurii, cu leii, este soldat pe front, pe tatăl ei… Pentru scriitori, cartea este și terapie.
Revenind la Școala noastră de literatură, la „Isla afortunada” (Eugen Dorcescu), trebuie să subliniez că nu toți membrii ei sunt la debut. Astfel, dacă unii cursanți au debutat în acest răstimp de doi ani, sunt și scriitori prolifici aflați în apoteoza lor creatoare. Domnul Eugen Dorcescu a menționat-o pe doamna profesoară Monica M. Condan, autoare a numeroase articole și studii literare, redactor-șef al revistei culturale „Coloana Infinitului” și membră a Uniunii Ziariștilor din România. Recent, doamna Monica M. Condan și-a lansat volumul de critică literară „În orizontul aporiei”. De asemenea, doamna profesoara Mirela Ioana Dorcescu a schițat un portret de scriitor al Marianei Pâșlea, autoare a mai multor volume de versuri și studii literare: „Primul țipăt”, „De-a poezia”, „Lectio profana”, foarte activă și prezentă la manifestările culturale din Caraș și Țara Almăjului, dar și foarte dedicată Școlii de Literatură din Timișoara, la ale cărei întâlniri participă frecvent, în ciuda distanțelor mari și a vârstei venerabile a domniei sale. Ce să mai vorbim de Ticu Leontescu, poet religios, membru al Uniunii Scriitorilor, vechi discipol al lui Eugen Dorcescu, perfect integrat acestei Școli? Dacă Mariana Anghel a debutat anterior cu cărți cu profil didactic-literar, pentru elevi de ciclul primar („Cartea gândurilor noastre”, Editura Eurostampa, 2013, „Anotimpurile copilăriei”, Editura Eurostampa, Timișoara, 2018, „Mozaic de gânduri, printre rânduri”, Editura Waldpress, Timișoara, 2019) și a publicat, din mers, cronici literare, în cadrul Școlii de Literatură, anul trecut, a avut șansa unui debut literar veritabil, în urma unui dialog fructuos, de neuitat, ce s-a concretizat în volumul monografic „Eugen Dorcescu. Viață și operă”, apărut la Editura Eurostampa, în anul 2022.
După luările de cuvânt ale tuturor celor prezenți, Eugen Dorcescu a reiterat coordonatele culturale pe care se situează Școala de Literatură: o școală bazată pe respect, în care funcționează principiul „primus inter pares”, o școală fără taxe și fără ierarhii administrative, doar cu poziționări diferite din punctul de vedere al domeniului fiecăruia de activitate, al experienței și competenței scriitoricești. Ideea de școală trimite cu gândul la excelență, învățătura este un mijloc, nu un scop, un mijloc de a dobândi excelența. Pentru a ne desprinde de multele nimicuri cotidiene, pentru a scăpa de igoranța cronofagă, noi, situați la vârste diferite, avem un țel comun: călătorim la nesfârșit – prin intermediul literaturii – spre infinit, spre Lumea Ideilor, spre Spirit, spre Dumnezeu. „Așa mi-a plăcut și așa văd eu școala: o cale spre excelența proprie și spre cea comunitară” (Eugen Dorcescu). În același ton al responsabilității față de propria creație, Mirela Ioana Dorcescu ne-a îndemnat să scriem cu conștiință literară, cu noblețe: „Este o înaltă slujire. Și astfel vom fi feriți de trivialități, de derapajele ce apar tot mai des în lumea literară”.
Cu aceste cuvinte memorabile și cu speranța că vara ne va aduce inspirația și răgazul de a scrie, noi, elevii Școlii de Literatură Eugen Dorcescu din Timișoara, ne-am luat rămas bun de la Maeștrii noștri. Să sperăm că vom reveni în septembrie, sănătoși, veseli, dornici de un pas înainte, la o nouă întâlnire a Școlii noastre de Literatură EUGEN DORCESCU – 80, la primitoarea cafenea literară VIVIANI.

by

Referinţă Bibliografică

MARIANA ANGHEL, O ANIVERSARE: ȘCOALA DE LITERATURĂ „EUGEN DORCESCU – 80”, DOI ANI DE ACTIVITATE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 27 iunie 2023