predicție ( sau poem despre iubire)
mi-ar plăcea să mă taci până la ascultarea fericirii gândului,
smulgând de pe trupul umbrelor
și ultimul verb neconjugat la clipa
ce respiră lumină
coboară-ți de pe umeri hlamida
cuvintelor prea tocite în rostire
îmi spui,
în nuditatea firii de bărbat flămând de rai!
vino dezgolită de preaplinul (non)sensului
iadului înghețat,
lângă trupul tinereții fără îmbătrânire de trăire!
(te)ascult,
fremâtând între degetele avide de pârg,
coaja mărului căzut din sămânță fără de rușine…
pășesc dorința,
ating spațiul albastru
cu reveria ce mă pierde în uitare
de noi,
dematerializând timpul
tu mă duci
și mă întorci
și mă readuci în matca mea de evă femeie,
evă coapsă,
evă facere,
evă reinventând gustul sărutului primordial,
al neumblatului buzelor mușcand din chemare
e atât de bine
în lutul ce miroase a dumnezeie eu
când mă modelezi cu mâinile
tuului tău de iubire!
Mariana Grigore
05 ianuarie 2020


