MARIANA PÂȘLEA

CITIND-O ȘI RECITIND-O PE MONICA M. CONDAN

Cartea, despre care îndrăznesc să scriu astăzi câteva rânduri, este un dar minunat, pe care mi l-a făcut autoarea în luna mai, 2022. Intitulată original, „În orizontul aporiei: sens trăit- sens receptat”, aceasta a văzut lumina tiparului în acest an, 2022, la Editura Castrum de Thymes, este semnată de Monica M. Condan și prefațată de Eugen Dorcescu. Având plăcerea de a-i fi întâlnit personal pe cei doi cunoscuți și recunoscuți oameni de cultură, trăitori în orașul de pe Bega, m-am aplecat cu toată atenția asupra cărții, convinsă fiind că mă voi desfăta cu frumoase pagini de critică și exegeză literară. Și, mai știind eu că Eugen Dorcescu nu prefațează orice carte, nu au trecut multe zile până am început s-o citesc. Dar, cum nu întotdeauna ce proiectăm și înfăptuim, în ziua când am terminat lectura și mă gândeam cum să încep eseul meu, au intervenit câteva piedici și a trebuit să amân.
Din prefață, am înțeles de ce autoarea i-a dat cărții sale un asemenea titlu. Comentatorul unui text literar, afirmă Eugen Dorcescu, nu se poate identifica nici măcar parțial cu autorul lui, fiecare din cei doi având propria personalitate, determinată și întărită de mediul în care s-a format, de timpul cristalizării acesteia, de temperament și de „alte multe variabile”. Căutarea sensului trăit, continuă semnatarul prefeței, este „un fascinant și nobil exercițiu al inteligenței teoretice și al inteligenței emoționale”, iar autoarea volumului deține, în egală măsură, și o informație vastă, și imaginație, și talent. Eugen Dorcescu are încredere în calitățile Monicăi M. Condan, i-a cunoscut, în timp, căldura și dexteritatea cu care realizează portrete literare, finețea analizei sufletești, pe care autoarea și le-a demonstrat în cărțile sale până acum. Monica M. Condan a publicat nouă volume, cel despre care încerc să mă pronunț astăzi fiind al zecelea. Amintesc doar „Trepte de poveste”, „Inserții predestinate” „Albastru vital”, „Trăistuța de poveste”, toate apărute la Editura Eurostampa, din Timișoara.
Am recitit cartea, spre a mi-o reaminti în detaliu, întrucât trecuse aproape jumătate de an de la prima lectură. Am făcut-o cu aceeași emoție, mai ales că am reîntâlnit, în paginile ei, nume bine știute mie, precum, Mirela-Ioana și Eugen Dorcescu, Ion Marin Almăjan, Nicolae Danciu Petniceanu, Ion Florian Panduru, Ana Caia și mulți alții. Operele unora dintre aceștia le-am citit, deci cu atât mai mult mă interesa opinia autoarei cu privire la scrierile lor.
Volumul este structurat in două părți: „Lecturi elective (daruri editoriale)” și „Lecturi selective” (cărți lansate în cenaclul literar). Mă voi opri doar asupra câtorva nume, începând cu acela al prozatorului și dramaturgului Paul Everac, personalitate cu care autoarea se mândrește, din pricina unei înrudiri de familie și a unei emoționante dedicații, ce o vizează și care o face să exclame: „Este minunat să meriți astfel de cuvinte!” Aflăm că „scriitorul Paul Everac este permanent preocupat de veridicitatea situațiilor, de autenticitatea psihologiilor la toate personajele sale, din toate păturile societății și i-a reușit exemplar acest lucru”. Monica M. Condan se oprește apoi asupra unor întâmplări dramatice din secolul al XVII-lea, evocate în trilogia „Costandineștii”, „Drumuri și răscruci”, „Solul”., prezentând sumar acțiunea din cele trei secvențe. Subliniază, pe bună dreptate, iscusința dramaturgului, care „se impune nu numai prin conținutul pieselor, ci și prin construcția lor, prin modul lor de expresie”.
În ordinea apariției sub orizontul analizei, îl descoperim pe Ion Florian Panduru, despre care Monica M. Condan afirmă că are buna intenție de a nu lăsa să fie uitate numele unor reprezentanți ai „Pantheonului cultural bănățean”. Este remarcat stilul său direct în realizarea unor portrete remarcabile, în evocarea, cu tristețe, a situației satului bănățean tradițional, aflat în pragul asfințitului.
Eseista zăbovește, în continuare, în capitolul „Trilogia optimistă”, asupra unor scrieri ale Mirelei-Ioana Dorcescu („Primăvara elegiei”, eseu, „Celesta”, roman) și asupra „Elegiilor de la Carani” ale lui Eugen Dorcescu. Atinge, în acest segment al cărții sale, un punct foarte înalt al fineței cu care interpretează textul, sesizând că aceste volume „s-ar putea constitui într-o trilogie unică, prin subtila lor legătură vibrațională”. Autoarea consideră că „impulsul declanșator” este dat de volumul „Elegiile de la Carani” și subliniază frumusețea poemelor, adunate într-o „carte a bucuriei”. Constatarea autoarei este susținută de versuri, într-adevăr de o rară frumusețe, așa cum doar Eugen Dorcescu scrie: „Ziua / se retrage lin,/ca o gazelă de argint,/în amurg”. Firește, eseista nu poate trece cu vederea „Ioanitul”, o altă capodoperă dorcesciană. Foarte apreciat este și volumul „Primăvara elegiei”, cu care Mirela-Ioana Dorcescu „rotunjește demersul său exegetic în tainele poeziei lui Eugen Dorcescu”. O analiză pertinentă face autoarea și romanului „Celesta”. Între altele, pe Monica M. Condan o impresionează, cum și pe mine m-a impresionat, când am scris o scurtă cronică în urmă cu ceva vreme, sublima declarație de dragoste pe care Teodoru i-o face Arinei: „Tu crezi că m-aș fi căsătorit cu tine, dacă n-ai fi, pentru mine, prima ființă după Dumnezeu?” Monica M. Condan crede că: „romanul este în ansamblu și el o declarație de dragoste, ca și celelalte două scrieri din trilogie”.
Despre Ion Marin Almăjan, scriitor apropiat nouă, celor din Valea Almăjului, Monica M. Condan își amintește că acesta i-a dăruit o carte („Ochiul neadormit al bufniței”), „cu o dedicație punctuală”: «Doamnei Monica M. Condan, redactor-șef al revistei „Coloana Infinitului”, cu aceeași prețuire și simpatie». Îl consideră pe prozatorul născut la Dalboșeț „un nume bine cunoscut în lumea literară” și nu greșește deloc. Îi prezintă apoi, în cunoștință de cauză, palmaresul literar și cititorul înțelege care este locul acestuia pe scara valorilor scriitorilor contemporani. Nu uită să-i scoată în evidență nici calitatea de „om al cetății”, prin implicarea în bunul mers al Timișoarei.
Din partea a doua a cărții, aș aminti-o pe Maria Ieva și nu mi-aș permite s-o uit nici de Ana Caia, două apreciate poete, în cărțile cărora am aflat versuri pline de farmec.
În întregul ei, dar și în amănunt, cartea Monicăi M. Condan are ținută, suscită interesul cititorului, îmbogățindu-l pe acesta cu noi cunoștințe despre literatura contemporană.

by

Referinţă Bibliografică

MARIANA PÂȘLEA, CITIND-O ȘI RECITIND-O PE MONICA M. CONDAN/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 decembrie 2022