MARIANA PÂȘLEA

CRITICA PROZEI. CRITICA CRITICII

În momentul în care m-am hotărât să scriu despre originala carte a Anișoarei-Violeta Cîra (Realismul simbolic. Eseistica și proza Mirelei-Ioana Dorcescu, Editura Mirton, Timișoara, 2018), am început prin a cerceta bibliografia pe care se bazează autoarea în realizarea unui minunat demers, acela de a focaliza atenția cititorului asupra vastei și prețioasei opere literare a Mirelei-Ioana Dorcescu, una dintre figurile proeminente între creatorii de literatură, de autentic frumos literar-artistic. Cu nume binecunoscute, precum acelea ale lui Claudiu Arieșan, Livius Petru Bercea, Zenovie Cârlugea, Iulian Chivu, Eugen Dorcescu, Șerban Foarță și Constantin Stancu, au fost semnate studii critice, eseuri, cronici literare, care s-au costituit într-un  bogat izvor de inspirație, juxtapus izvoarelor literare ale Anișoarei-Violeta Cîra.Tot din partea de final a cărții, mai precis din Postfața semnată de Ana-Maria Radu, am mai aflat că acest volum, asupra căruia vreau să mă aplec, este „o primă sinteză și o primă privire asupra romanelor și a eseurilor unui cadru didactic universitar, cu o carieră strălucită – Mirela-Ioana Dorcescu”.

Cartea Anișoarei-Violeta Cîra este alcătuită din două capitole, inegale ca întindere, dar la fel de interesante, intitulate: 1 ESEISTICA; 2 PROZA. La rândul lor, fiecare din cele două capitole sunt formate din câte patru subcapitole. Capitolul 1 este dedicat, în exclusivitate, celebrului poet, exeget, eseist, traducător și editor, EUGEN DORCESCU:

1.1 Eseul hermeneutic EUGEN DORCESCU SAU VOCAȚIA VECTORIALĂ A NIRVANEI;

1.2 Eseul hermeneutic „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI”;

1.3 Eseurile hermeneutice din volumul omagial DESPRE EUGEN DORCESCU;

1.4 Volumul de hermeneutică  PRIMĂVARA ELEGIEI.

În cel de-al doilea capitol, PROZA, Anișoara-Violeta Cîra ne apropie pe noi, cititorii, de cele patru cărți, în proză, ale Mirelei-Ioana Dorcescu: PUNCTUL INTERIOR ; SPRE NICĂIERI;  APA; CELESTA.

Față de cel de-al doilea capitol al cărții sale, primul (Eseistica) se bucură de o întindere mai modestă, fiindcă, bănuiesc eu, despre eseistica și eseurile semnate de Mirela-Ioana Dorcescu nu este atât de ușor de scris, de comentat. Ele se adresează cu precădere oamenilor de litere, care, la rândul lor, au scris lucrări de o asemenea factură, care cunosc în profunzime exigențele pe care le impune această specie literară. Dar asta nu înseamnă că autoarea cărții nu are îndrăzneala de a se pătrunde cu pricepere în miezul eseurilor Mirelei-Ioana Dorcescu. Ea reușește să o facă, demonstrând că a fost una dintre cele mai atente și tenace studente ale atât de iubitei profesoare de la UVT.

Cel de-al doilea capitol este dedicat prozei Mirelei-Ioana Dorcescu. Autoarea cărții cataloghează romanul PUNCTUL INTERIOR, apărut în 2010, la Timișoara, în Editura Excelsior Art, drept unul psihologic, cu vagi ecouri din biografia autoarei. Anișoara-Violeta Cîra continuă analiza cu descoperirea resorturilor intime ale cărții, insistând asupra simbolisticii și a cuvintelor nerostite, care fac din PUNCTUL INTERIOR „o carte a suferinței, un text care te învață să suferi, să accepți suferința cu mai mare îngăduință”, raportându-ți existența la aceea a Corinei, personajul central al cărții. Despre Mirela-Ioana Dorcescu, afirmă, și nu fără temei, că „face din durere temelia scrierii sale ”.

Romanul tratează drama unei femei frumoase, în plină tinerețe, care se confruntă cu situații potrivnice speranțelor ei de a fi fericită. Este pusă în atenția cititorului simbolistica gesturilor, vorbelor, tăcerilor, gândurilor și a reacțiilor Corinei, care pare să se fi hotărât a lua aspra sa „canonul suferinței fără leac”. Țipătul, ceața, crucea sunt doar câteva din simbolurile descoperite în roman și evidențiate de autoare în analiza acestuia.

Despre romanul SPRE NICĂIERI, se afirmă, și pe bună dreptate, că „se pretează la abordări variate, esențiale pentru posteritate”. Eugen Dorcescu vede în SPRE NICĂIERI „romanul anului 2014”. Sunt pe deplin convinsă că nu greșește, eu însămi,  citindu-l, am avut intuiția că despre acest roman se va vorbi mult, după ce se vor așeza apele.

APA, cel de-al treilea volum de proză, semnat de autoarea despre care scrie atât de bine Anișoara-Violeta Cîra, este „o carte de dragoste”, care are ca temă predilectă declanșarea amintirii: un vis, teama de cădere, gesturile sau vorbele unor oameni necunoscuți revin năvalnic în conștiința autoarei. O secvență minunată, care a rămas și în amintirea mea, este aceea în care este evocat „Domnul Marincaș”, un student tomnatic, mare admirator al profesoarei sale, pe care un curs de Ortografie și puctuație l-a împresionat așa de mult, încât, la o vizită în locurile natale, le citește dintr-o carte sfântă enoriașilor din biserică, „de au rămas toate babele cu gurile căscate”.

Un spațiu mai întins este acordat celui mai recent volum de proză, publicat de Mirela-Ioana Dorcescu în 2018, la Editura Mirton din Timișoara și intitulat CELESTA. În acest roman, eroina nu se mai caută pe o cale incertă, precum protagonistele prozelor anterioare. Romanul cu caracter autobiografic fascinează prin compoziție și complexitate, dar mai ales „prin prisma prin care este privită dragostea”. Și această carte este plină de simboluri, deși rădăcinile sale sunt înfipte în cel mai evident real. Naratoarea-personaj este implicată în tot ce se petrece. Romanul satisface dorința de îngemănare, de identificare cu personajul și acțiunea a tuturor acelora „care  au avut privilegiul unei iubiri binecuvântate de Dumnezeu.”

Cartea Anișoarei-Violeta Cîra se rotunjește cu o bibliografie bogată, cu o postfață inteligentă, semnată de Ana-Maria Radu, câteva referințe critice, scrise de cărturari de mare valoare și publicate în volume sau periodice. Felicit autoarea pentru o carte în care toate sunt la locul lor și pun într-o lumină adevărată opera unei scriitoare de excepție, Mirela- Ioana Dorcescu.

by

Referinţă Bibliografică

MARIANA PÂȘLEA, CRITICA PROZEI. CRITICA CRITICII/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 12 februarie 2021