Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » AUTORI » Profil de AUTOR » MARIANA PÂȘLEA, DIALOG LA CEAS DE VEAC

MARIANA PÂȘLEA, DIALOG LA CEAS DE VEAC

MARIANA PÂȘLEA: DIALOG LA CEAS DE VEAC

Anul 2022, în orașul de pe Bega, din punct de vedere cultural, aș îndrăzni să-l numesc „Anul Eugen Dorcescu”! Un an fără prea numeroase semnificații, poate, pentru cei mai mulți locuitori ai urbei, dar unul cu majore implicații și mari satisfacții pentru Poetul considerat „un clasic în viață”. Prin precuvântarea Marianei Anghel la volumul pe care l-a semnat recent, intitulat VIAȚĂ ȘI OPERĂ. DIALOG CU POETUL EUGEN DORCESCU, cititorul este informat, în puține cuvinte, dar bine alese, despre celebrul, de multă vreme, Eugen Dorcescu, „poetul, omul de cultură, intelectualul, care a ales Timișoara ca spațiu al formării sale intelectuale, al devenirii spirituale și al scrierii operelor sale. Cetățean de onoare al Timișoarei din 2014, poet român de anvergură europeană, cărturar de modă veche și pasionat de carte, în care vede un bun cu valoare patrimonială, Eugen Dorcescu este un scriitor cu operă vastă, desfășurată pe mai multe paliere literare: poezie, proză fantastică, memorialistică, eseistică și critică literară, studiu academic, angajare editorială – totul realizat la nivelul excelenței”.
Volumul despre care încerc să scriu câteva rânduri, l-am primit, ca dar de Crăciun, de la doamna profesoară Mariana Anghel. Știam de el și-l așteptam. L-am primit și mulțumesc, și pe această cale, autoarei. Cartea, cu nu mai mult de cincizeci și patru de pagini, ne aduce nouă, cititorilor, informații prețioase despre scrierile lui Eugen Dorcescu, despre relația scriitor – operă, despre receptarea creațiilor acestuia de către oameni de cultură de pe alte meridiane. Interesul cu care am lecturat de îndată această carte este urmarea firească a unor împrejurări de viață, care m-au adus, nu de puține ori, față în față cu Poetul căruia i se solicită un interviu, dar și cu autoarea cărții născute în urma acestuia. Întrebări inteligente, dar și percutante, în egală măsură, adresate unei personalități cu largă recunoaștere, atât în literatura română, cât și în cea universală, urmate de răspunsuri deloc zgârcite, ne fac bine cunoscute repere din opera dorcesciană și evidențiază nu doar poziționarea intervievatului față de propria creație, față de scrisul din anii noștri, ci pun în lumină și frumusețea sufletească a ilustrului creator de frumos.
Dialogul cuprins între copertele acestei cărți, ne mărturisește autoarea, „a pornit de la un interviu, inițiat în iulie 2022, care s-a extins și s-a diversificat, apoi, ca de la sine, treptat, până la înfățișarea și extinderea de acum”. Continuând lectura, mai aflăm că textul ar putea fi considerat o confesiune in nuce, inițiatoarea dialogului dovedindu-se o harnică și pricepută intervievatoare. Urmărind textul, înțelegem care îi este menirea și subscriem la necesitatea cunoașterii acestuia de către cei interesați de ce reprezintă marele poet timișorean nu numai în literatura română , ci și în cea universală. „Acest prelungit DIALOG încununează, confesiv și analitic, o seamă de importante evenimente sărbătorești, desfășurate de-a lungul întregului an aniversar 2022 și consacrate scriitorului Eugen Dorcescu, la împlinirea vârstei de 80 de ani de viață și 50 de ani de activitate literară”. Două „discursuri-bilanț”, de larg ecou, sunt amintite de autoare, pe un ton admirativ: cel din 18 martie, rostit în Biserica Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh”, din Piața Dacia, Timișoara, și cel susținut la Filiala Uniunii Scriitorilor din România, Timișoara, în data de17 iunie 2022.
Mariana Anghel consideră (îi susțin cu sinceritate părerea !) că „ rezultatul final al colocviului ”… oferă cititorului „ o imagine convingătoare, impresionantă, memorabilă și pilduitoare, a Scriitorului Eugen Dorcescu și a Operei sale de o viață”. Mottoul cărții evidențiază, firește, credința nestrămutată în Dumnezeu a celor doi protagoniști ai dialogului, care, prin inteligente și generoase întrebări și răspunsuri, oferă ample informații: -„Cântă și mergi mai departe, la capătul drumului te așteaptă Dumnezeu”. Sfântul Augustin –
Dialogul reprodus în acest volum a avut loc într-un mediu propice unei convorbiri de acest gen, o cameră încăpătoare, cu ferestrele spre răsărit. Pe masa de lucru a scriitorului, un laptop, un stilou, un teanc de hârtie albă, cărți. Două cești de cafea, alături de două pahare cu apă minerală stau parcă in așteptarea interviului, în timp ce, cu spatele la fereastră, Poetul așteaptă răbdător ca Marina să-si pregătească cele necesare demarării dialogului. De la bun început, Eugen Dorcescu este de acord să-și reamintească șiragul de evenimente omagiale, ocazionate de aniversarea frumoasei vârste de 80 de ani. Evocarea acestora începe cu rememorarea întâlnirii online a Școlii de literatură „Eugen Dorcescu 80”, școală unică în Timișoara și, probabil, în România, considerată de Zenovie Carlugea, un cunoscut critic și eseist literar, drept „o confrerie de spirite alese” ; apoi, cel desfășurat chiar în 18 martie, de ziua de naștere a Poetului, la Biserica din Piața Dacia, o întâlnire amplă, în cadrul căreia un sobor de preoți au oficiat un serviciu religios și au rostit „cuvinte vrednice de aducere aminte”. Al treilea eveniment a avut loc în 14 iunie, la Casa Artelor, la vernisajul unei expoziții de pictură, unde a fost lansat volumul-album „Synaisthesis. Emil Grama – eseu plastic la poezia lui Eugen Dorcescu”. Evocarea continuă cu întâlnirea de la Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, unde Mariana Anghel a stârnit un ropot de aplauze la finalul rostirii unei emoționante „Laudatio”. Alături de sărbătoririle publice, au avut loc și unele cu caracter restrâns, în familie.
Lansarea volumului „Leviatanul. Poeme uitate ” a fost un nou prilej de bucurie pentru Eugen Dorcescu și i-a făcut fericiți pe „elevii” Școlii de literatură amintite mai sus, pentru că lor le-a fost dedicat, olograf, cu iscălitură, acest „volum total”. Lansarea s-a bucurat de un frumos succes, cartea stârnind un interes și fiind urmată de recenzii, eseuri, semnate de reprezentanți ai lumii cultural-spirituale. Literatura de sorginte creștină i-a adus lui Eugen Dorcescu binemeritate aprecieri și din partea Bisericii. Din partea Înalt Prea Sfinției Sale, Părintele Mitropolit Ioan al Banatului, Poetul a primit o scrisoare, pe care o citează: „Prin impresionanta Dumneavoastră operă alcătuită cu dar și har, V-ați inscripționat numele, iubite maestre Eugen Dorcescu, în galeria poeților creștini ai Neamului nostru și lăsați moștenire (…) cititorilor iubitori de poezie un tezaur literar-spiritual, din care se vor hrăni, cu bucurie duhovnicească, și generațiile care vin după noi”. Iar Mariana Anghel adaugă: „Ați primit astfel binecuvântarea și felicitarea arhierească pentru opera omnia și încredințarea că, prin buna Dumneavoastră osteneală, ca, de altfel, prin întreaga Dumneavoastră operă, ați lăsat o mărturie creștină deplină și o moștenire grandioasă pe pergamentul vieții și al literaturii române”.
Dialogul continuă cu mărturisirea Poetului că, de-a lungul întregii sale vieți, a avut două axe diriguitoare: a muncit, pentru a-și dobândi pâinea zilnică, și iarăși a muncit, spre a-și scrie opera. La întrebarea referitoare la platforma estetică, la suportul ce l-a întărit în această muncă de ani și ani, intervievatul răspunde că a conștientizat din tinerețe puterea unor versete din „Epistola întâi către Corinteni 7,7; 12, 4”: „Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul așa, altul într-alt fel; Darurile sunt felurite, dar același Duh”. Ghidându-se după „Pilda talanților”, interlocutorul Marianei Anghel a înțeles să-și desăvârșească darul primit și constatăm cu toții că a reușit foarte bine. Vasta sa Operă stă mărturie.
Întrebat despre liniile de forță la care și-a conectat întregul demers artistic, înainte ca operele sale să ajungă la cititori, Poetul numește două, ca fiind esențiale: legea estetică și legea morală. Interesant răspunsul la întrebarea următoare, în legătură cu ce altceva, în afară de crezul poetic, conferă trăinicie unei opere literare. Eugen Dorcescu subliniază faptul că prezența Ființei în operă îi dă acesteia trăinicie și valoare, deoarece „Ființa este sinteza de nepătruns dintre viață și moarte”. Declarându-se autor al unor scrieri despre viață și moarte, Poetul susține că textul său poetic „asimilează, majoritar, în plan semantic și vizionar, strategiile puterii, abia apoi strategiile dorinței, strategiilor limbajului, ale formei, revenindu-le rolul de a se adapta la condiționările și imperativele primelor două”.
Specificând că se înfățișează contemporanilor și posterității cu două tipuri de poezie, sacră și profană, Eugen Dorcescu ne spune că sursa de inspirație pentru poezia sacră o reprezintă „Sfânta Scriptură” și numește „Psalmii în versuri”, „Ecclesiastul în versuri”, „Pildele în versuri”, „Rugăciunea regelui Manase”, texte care se regăsesc în volumul antologic „Biblice” (2021). Despre poezia profană aflăm că primul volum și l-a intitulat „Pax magna”(1972) Citind acest distins dialog, nu pot să nu mă gândesc la prețuirea de care se bucură autorul. Trei dintre cărțile sale de poezie profană au fost traduse în limba spaniolă și publicate în Spania, în antologia „Elegías Rumanas” (2020): „Drumul spre Tenerife” , „Poemele Bătrânului” și „Elegiile de la Bad Hofgastein”.
Discuția continuă cu un foarte interesant schimb de replici, în legătură cu implicarea Doamnei Conf, Univ. Dr. Mirela-Ioana Dorcescu, soția Poetului, care s-a preocupat de valorificarea manuscriselor dorcesciene, trudă ce a dus la editarea celor două volume ale „Jurnalului” și a trei cărți de poezie. Mirela-Ioana Dorcescu a continuat, de asemenea, cercetarea referitoare la metaforă a Poetului, publicând un valoros volum, în toamna acestui an, „Semiotica metaforei. Inducția metaforică în poezia românească”. La fel de instructivă și aplicată conversația despre rolul criticii literare, despre responsabilitățile criticului literar, prilej cu care este menționat numele lui Zenovie Carlugea, considerat un critic literar și eseist de certă valoare, „modelul comentatorului ideal, cu enormă putere de cuprindere și de analiză, cu instinct axiologic, generozitate exigentă, vocație etică, empatie lucidă”. Despre conceptul „cărții nescrise”, ne informează Eugen Dorcescu în răspunsul la întrebarea ce vizează felul în care percepe Domnia Sa receptarea de către cititori a cărților pe care le semnează. De reținut mărturia acestuia, care scoate în evidență înțelepciunea, erudiția, imparțialitatea cu care judecă relația autor – cititor, critic literar, ca actanți ai dramei estetice.
În continuare dialogul dintre Mariana Anghel și Eugen Dorcescu alunecă spre alte zone, în care îl regăsim pe interlocutorul acesteia în calitatea nobilă de magister la un salon literar, „o școală fără sediu, fără catalog, fără orar, fără taxe, fără invidii, fără comeraj, fără orgolii…” La această școală se studiază literatura mare, se scrie literatură și, continuă Poetul, „colegii- cursanți sunt sau devin persoane umane, adică purtători de excelență, care trăiesc pentru un ideal, care au nu doar sentimentul, ci și cultul valorilor și care își recunosc necesități spirituale conștientizate”. La fel de incitantă și discuția despre valorificarea editorială a manuscriselor dorcesciene. În calitate de cititor, m-a încântat atitudinea față de soția Domniei Sale, Mirela- Ioana Dorcescu, căreia Poetul îi mulțumește foarte delicat, amintindu-ne că „Doamna Conf. Univ. Dr. Mirela-Ioana Borchin Dorcescu, semiotician, prozator și eseist, s-a îngrijit continuu, temeinic și profesionist, de promovarea operei mele, realizînd antologii, dedicându-i interpretări riguroase, cărți întregi, coordonând volume omagiale (trei la număr), situându-se, așadar, decisiv, cum am mai spus, nu o dată, între opera mea (așa cum este ea și atât cât este ea) și posteritate”.
Șirul întrebărilor inteligente, formulate exemplar, și cel al răspunsurilor sincere și detaliate se sfârșesc și, la rugămintea Marianei Anghel, Eugen Dorcescu citește poemul „Octombrie”, scris la 25 octombrie 2022, dedicat soției, Mirela-Ioana Borchin Dorcescu și considerat de scriitoarea reporter „poemul poemelor”. Cu mulțumiri și urarea de „la mulți ani”, interviul ia sfârșit. Am convingerea că, asemenea mie, mulți cititori vor fi fascinați de acest fantastic dialog.

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.