MARIANA PÂȘLEA
O „ÎNCERCARE” REUȘITĂ
Mariana Anghel, licențiată în filologie și în teologie ortodoxă a Universității de Vest din Timișoara, și-a îmbogățit palmaresul de critic și eseist literar cu încă o carte. Și nu o carte oarecare, ci una în care încearcă și izbutește pe deplin să pătrundă în originalul univers literar-artistic și vizionar-reflexiv al poetului Eugen Dorcescu..Autoarea nu este la prima scriere. A colaborat cu articole, cronici, eseuri, studii, la publicații online și print („Armonii culturale”, „Actualitatea literară”, „Portal Măiastra”, „Timișoara”, „Luceafărul”, „Gândacul de Colorado” etc.). A semnat și cărți, dintre care amintim: „Cartea gândurilor noastre” (în colab.), 2013, „Anotimpurile copilăriei”, 2019, „Mozaic de gânduri, printre rânduri”, 2019, iar în 2022, a publicat un volum ingenios și util, despre care am conceput și eu un succint comentariu, „Viață și operă. Dialog cu poetul Eugen Dorcescu”.
Și iată că, în primăvara acestui an (2024), Mariana Anghel revine, pe îndelete, aplicat, temeinic, la scrierile dorcesciene, rezultatul fiind un excurs exegetic ce va rămâne, în bibliografia poetului, ca un reper esențial, alături de extraordinarul eseu din 2015 al Mirelei-Ioana Borchin, „Eugen Dorcescu și vocația vectorială a Nirvanei” (eseu ce însoțește antologia ne-varietur de poezie Eugen Dorcescu, „Nirvana. Cea mai frumoasă poezie”, Editura Eurostampa, Timișoara, 2015), alături de „Primăvara elegiei”, 2017, de „Hermeneia”, 2019, de „Semiotica metaforei. Inducția metaforică în poezia românească”, 2022, ale Mirelei-Ioana Dorcescu și de remarcabilul debut hermeneutic al Silviei Gabriela Almăjan, „Eugen Dorcescu – un écrivain pas comme les autres”, 2022.
Cartea Marianei Anghel, intitulată, modest, discret, dar decisiv, „Încercare asupra operei lui Eugen Dorcescu”, a văzut lumina tiparului, la Editura Waldpress, din Timișoara, și, în opinia mea, nu este o simplă „încercare”, ci o indiscutabilă REUȘITĂ. Una de excepție, pentru că nu este deloc ușor să pătrunzi în cele mai intime resorturi sufletești ale unui autor cu o biobibliografie atât de bogată, cum este Eugen Dorcescu, apreciat în țară și în strinătate, membru corespondent al Academiei Hispanoamericane de Buenas Letras, din Madrid.
Textul propriu-zis este precedat de o binevenită „Notă a autoarei”, menită să clarifice orientarea, metodologia analizei și să elimine orice eventuale nedumeriri stârnite de aparenta contradicție dintre intenția exhaustivă a titlului și realitatea parțială a operei abordate. Reproducem un fragment din acea Notă:
„Am completat, apoi, cercetarea lirismului (sacru sau metafizic) al poetului cu o analiză a gândirii sale critice, a filosofiei sale interpretative, în eseul consacrat monumentalei lucrări de exegeză HIC SUNT LEONES, Editura Waldpress, Timișoara, 2023. Acest tom impunător rezumă, ideatic, stilistic, spiritual, orientarea hermeneutică, modalitățile prozastice și viziunea existențială ale autorului, după cum cărțile de poezie menționate anterior sintetizează, la palierul excelenței, arhitemele, temele, motivele, elanul și conștiința estetică ce caracterizează creația poetică dorcesciană în ansamblul ei. Credem, așadar, că unele măcar dintre observațiile noastre, vizând aceste texte reper, emblematice și definitorii, ce, întrun anume fel, absorb și încununează întregul traseu creator, rămân pertinente și pentru scrierile mai vechi, dată fiind continuitatea, în formă, substanță și perspectivă, a unei opere unice în literatura română de astăzi”.
Avem a face, deci, cu un studiu complex, desfășurat pe trei secțiuni, dedicat, mai întâi, stihuirilor realizate de Eugen Dorcescu după „Sfintele Scripturi” („Psalmii în versuri”, „Ecclesiastul în versuri”, „Pildele în versuri”, „Rugăciunea Regelui Manase în versuri”, prezente în volumul antologic BIBLICE, 2021), apoi poeziei sale originale de factură spirituală (APROAPELE. 111PSALMI ȘI ALTE POEME, 2022; LEVIATANUl. POEME UITATE, 2022; MIOZOTIS. POEME REGĂSITE, 2023), în fine eseisticii sale (impunătorul tom HIC SUNT LEONES, 2023). O „Biobibliografie Eugen Dorcescu” încununează extinsa și minuțioasa „încercare” asupra operei. Urmează o „ADDENDA”, ce completează conținutul volumului cu „alte eseuri”, consacrate cărților Mirelei- Ioana Dorcescu, Zoiei-Elena Deju și lui Jaime Siles, important autor spaniol.
Cele trei volume de poezie originală, amintite mai sus, ne informează autoarea, „valorifică manuscrisele purtătoare de mesaj mistico – religios ale poetului Eugen Dorcescu,(…) tipărite din inițiativa Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu și prin strădania soțului său, așa cum s-a întâmplat și cu placheta de versuri AGONIA CANICULEI, 2019 și cu cele două volume masive ale „Jurnalului” dorcescian, ÎNGERUL ADÂNCULUI și ADAM (2020).
Analizele, atente și amplu întemeiate teoretic, sunt însoțite de elocvente exemplificări, atât din cărțile poetice și sapiențiale ale „Bibliei”, tălmăcite, prozodic și imagistic, de Eugen Dorcescu, precum și din poemele sale originale, concepute și realizate în orizontul trărilor divino-umane.
Iată, pentru început, câteva scurte exemplificări din „Psalmii” biblici:
„Mi-e duhul lângă tine. Dreapta ta
M-a susținut și mă va apăra,
Vrăjmașii, ucigașii, rând pe rând,
S-au risipit în beznă și-n pământ.
Îi sfâșie șacalii, cad și pier
Sub mușcătura lamelor de fier”. (Psalmul 62/63, 8-10)
De remarcat că „psalmistul nădăjduiește in Domnul”:
Mi-e sufletu-ntre lei. Nu mă uita
Tu ești și bunătatea, și-adevărul! (Psalmul 56/57, 4)
Grăitoare, memorabile sunt și stihuirile din „Eccesiastul”, din „Pilde”, din „Rugăciunea Regelui Manase”.
În partea a doua a volumului, autoarea se oprește, ziceam, asupra poeziei mistice originale a lui Eugen Dorcescu și informează cititorul asupra universului poetic al acestuia, așa cum se desprinde din PSALMII săi. Acest univers, declară autoarea, „este unul grandios, impunător prin diversitatea temelor și viziunea teologică”. Mariana Anghel are convingerea, în urma citirii psalmilor, că Eugen Dorcescu „a cercetat tainele lumii și ale ființei” și L-a căutat necontenit pe „Cel ce este” (Ieșirea 3, 14). Poetul „a trăit plenar suferința, a experimentat singurătatea în mijlocul lumii, întețindu-și, cu fiecare zi și cu fiecare vers, dorul necontenit după Împărăție”. „Ce este omul?” , întrebare pe care mulți și-au pus-o și încă și-o mai pun, se constituie într-un laitmotiv în cărțile „Bibliei” și, implicit, în creația artistică a lui Eugen Dorcescu, care descifrează taina ființei umane:
„Treptat și nespus de/ firesc am aflat: / Sunt un duh (și un trup / exilat”. (Psalmul 55).
Poetul simte și mărturisește Prezența, iar urmarea este că sufletul îi este copleșit de bucurie:
„Deseori, tot mai des, nu pot spune-n ce fel,
stau de vorbă cu El.
Oricum, nu cunosc fericire mai mare.
Nu există, în dialogul acesta spectral,
răspuns
și-ntrebare.
Nici măcar cuvinte nu sunt
totdeauna.
E-o prezență și-atât.
Doar atât!”… (Nunc fluens, 12).
Din „Nunc stans”, o colecție de 41 de poeme spirituale, autoarea se oprește asupra câtorva segmente copleșitoare și le citează, parțial sau în întregime :
„Ai vrea să-l știi pe-acela care este,
Prin vârste și de-a pururi fericit:
Îl vei afla-n cerdacul unui schit,
Topit, înmiresmat, desăvârșit,
În flori de fân și-n adieri celeste”. (Nunc stans, 41)
***
În ADDENDA, Mariana Anghel supune atenției cititorului trei eseuri, aplicate, pe rând, cărții de micropsalmi („La Ghetsemani”) a Zoiei-Elena Deju, unui tratat de metaforologie al Mirelei-Ioana Dorcescu, „Semiotica metaforei. Inducția metaforică în poezia românească” și volumului bilingv (română-spaniolă), „Meranides el frigio/ Meranides frigianul”, al scriitorului spaniol Jaime Siles, volum tradus de Eugen Dorcescu.
Seriozitatea și competența, dovedite în alcătuirea acestei cărți, fac din Mariana Anghel o autoare de care lumea literelor trebuie să țină seama, deoarece, cu siguranță, dânsa nu se va opri aici, ci va mai scrie multe alte pagini inspirate și prețioase de comentariu critic, întemeiate pe talent, instinct al valorii și știință de carte.