Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Mariana ROGOZ STRATULAT: Alunecă tăcerea

Mariana ROGOZ STRATULAT: Alunecă tăcerea

Alunecă tăcerea…

 

Își leapădă copacii iubirea-n

rădăcini…

lumina curge leneș ca mierea

prin smochini…

 

Alunecă tăcerea prin doruri vechi,

stinghere,

suntem doar o iubire pierdută

prin unghere.

 

Făcuți din cer și apă, ne amintim

de noi

cum hoinăream prin umbre,

prin veri și caprifoi.

 

Sub pleoapele de nori ne ghemuiam

cuminți,

ne coloram privirea cu îngeri

și cu sfinți.

 

Arunc în valuri vise, epistole

nescrise.

 

Pe ziduri crește-amarul;

uitarea ne umbrise…

 

Când ploile de toamnă vor suspina-n

ferestre

în urma ta, prin parcuri, răsare o

poveste.

 

Alunecă tăcerea prin doruri vechi,

stinghere,

suntem doar o iubire pierdută

prin unghere.

 

Amăgirile Nemuririi, ed. Eikon, București, 2019

Facebooktwitterby feather