CÂT ÎNCĂ AVEM TIMP
Viața îți trimite uneori o veste
Și parcă timpul s-a oprit puțin.
Sunt adevăruri pentru care, Doamne,
Oricât am crește, tot nepregătiți suntem.
Suntem doar pulberi risipite-n vânt,
Doar frunze agățate într-un ram,
Și ne purtăm de parc-am fi de-a pururi pe pământ,
De parcă veșnicia ne-ar fi dat-o cineva.
Cât încă avem timp, hai să iubim,
Să îmbrățișăm fără niciun motiv,
Să ne iertăm, să ne zâmbim,
Să învățăm să mai iubim cât nu-i tardiv.
Căci într-o zi ne bate un sfârșit la ușă
Și nu ne-ntreabă câte am adunat…
Rămâne doar iubirea ce-am lăsat-o
În câte-un suflet care ne-a iertat.
Ținem minte vorbele amare,
Iar binele îl pierdem prea ușor,
Purtăm prin ani războaie fără apărare
Și ne hrănim orgoliile cu câte-un dor.
Ne supărăm pe-o zi, pe-o vorbă, pe-o tăcere,
Ne judecăm de parc-am fi eterni
Și strângem în noi atâta neiertare,
Când sufletul e înghețat de-atâtea ierni…
Uităm de cei ce merg alăturea de noi,
Dar alergăm prin zile după toate
Și credem că asta-i omenește uneori,
Și-ajungem să ne uităm și pe noi, poate…
Uităm să bem cafeaua liniștit în dimineață,
Să spunem vorbe dulci fără motiv,
Să ne privim părinții cât mai sunt în viață,
Păstrându-ne regretul ca pe un laitmotiv…
Și poate viața ne preface-n filosofi
Abia când doare și când e prea târziu…
Dar dacă un senin ți se ascunde-n ochi,
Mai e speranță-n sufletul ce-l simți pustiu…
Nu vom lua nimic din lumea asta,
Nici ce-am strâns, nici cât am câștigat,
Doar poate-o urmă caldă într-un suflet
Și felul în care cândva l-am îmbrățișat.
Cât încă avem timp, să mulțumim,
Cât încă avem brațe, să ne-mbrățișăm,
Cât încă avem lângă cine să mai fim,
Să iubim curat, adevărat și să visăm…
Căci vine într-o zi, tăcut, sfârșitul
Și toate câte-au fost se fac trecut…
Și-atunci vom înțelege, poate, chinul
De-a pierde timpul fără să fi iubit…
© Maricica Stroia
România – Slobozia, Urechești, Bacău
19.11.2026

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..