OMUL CARE ȘI-A UMBRIT… UMBRA…
#AnnaNoraRotaru – autor
Pe când odată prunc era, fugind desculț prin roua dimineții,
Cu Umbra-i se juca, de-a v-ați ascunselea și baba-oarbă…
Ca doi nebuni se zbenguiau, săltând pe cărăruie ca răzleții,
Prin păduri, livezi, grădini, din tălpi scoțând spinii și scaieții,
Sub soarele strălucitor, obraji-bujori, cu sângele să-i fiarbă,
Nectarul florilor de mai să soarbă…
Dar… trecură anii și crescuse mare, falnic printre alți flăcăi,
Visând, iubind, crezând că-i stă lumea-ntreagă la picioare…
Simțea cum inima i se zbătea, de iubiri aprinse-n vâlvătăi,
Și Umbra-n fugă după el, amintirile-aduna, pe-ale vieții căi,
Dar, pe urmă o uitase, că tot vrând cât mai sus să zboare,
O pierduse-n urmă-i, neștiind cât doare…
Nu mai era el c-altădată, orbindu-l strălucirea, se schimbase…
În întunecimea sa ascuns, n-a mai putut Umbra să-l mai vadă…
Însă ea, tăceri, poveri, vise frânte, regrete și greșeli păstrase,
Credincioasă lui mereu, în taină le-adunat, nimic nu lepădase,
Iubiri trădate, pași nesăbuiți, toate l-au făcut din zbor să cadă,
Din vanitatea lui, poverile i-au fost dovadă…
Bătrân azi a ajuns, cu tâmple ninse, slăbiți genunchii tremurând…
Nu mai fuge, își vede Umbra cu tâmple de noapte, pas șovăitor…
„Cine ești bătrâno, că te târâi după mine?”, spuse greu respirând,
„Eu sunt ce-ai fost ieri și ce azi ești”, răspunse dânsa murmurând…
„De ce nu m-ai părăsit, când te-am ignorat, purtându-mă umilitor,
Lângă mine rămânând, credincios călăuzitor?”
„Pentru că ți-am fost copilăria, tinerețea, iubirea, vina și păcatul,
Mereu alături, ți-am strâns viața-n mine, chiar de tu m-ai renegat…
Mereu pe cărărui ți-am fost, martor, adăpost, legământul, sfatul,
Chiar de m-ai uitat, cu tine-am cutreierat de-a lungul și de-a latul,
Și-acum, dă-mi mâna, cu tine și în tine sunt, că viața ne-a legat,
Vom trece pragul, precum în gând tu m-ai rugat”…
________________ NORA ______________
versuri din vol. 10 __ „Peregrin tăcut prin timp” __

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..