Mi-am irosit viața scriind și organizând manifestări culturale. Fără să știu că pot face aceste treburi cu aprobare de la epoleții întunericului. Când am început să ies din seria lor, de care habar nu aveam că există, am devenit o țintă. S-a făcut tot ce a fost posibil să fiu teleportat în raiul lor murdar. Mama nu m-a născut pentru poftele lor, iar Cel de Sus mi-a fost platoșă tot timpul. Astăzi nu ar trebui să scriu. Și nici să ies din casă. E ziua în care România se desparte de ultimul ei Rege. Se fac sărbători neconsonante. Nu pricep nimic. Mă arăt lumii din politețea omului invitat la o manifestare. Începe spectacolul. Sala e în picioare. Se spune ”Tatăl Nostru” cu cele mai bune intenții. O mare doamnă se ocupă de tot, moderează cu bună credință. Sunt undeva în sală. Am venit să vorbesc despre cartea celui mai vechi prieten al meu, un om care onorează provincia, un condei mai lung și mai ascuțit decât toți metropolitanii lui pește în cerneală roșie, galbenă și albastră. Regele e mort. Doamna care se ocupă de moderație, roagă oamenii din sală să țină un moment de reculegere. Peste 100 de oameni, nu i-am numărat, altcineva se ocupă cu chestiile astea, s-au ridicat în picioare. Drepți ca niște plopi, plini de respect. În față, pe scaunele din fruntea mea, doar doi porci stau jos sfidând toată sala. Doi securiști. Unul acoperit în parlament vreo 8 ani, altul fost CI-st în harmată. Să fie în fundurile lor acoperite de scaune. Greață. Am plecat acasă. După mine au plecat și alții. Am mai spus-o: ”Țara e ocupată de securiști”. Nu de sereiști sau de indienii americani. Mai durează până ne vom face bine. Până vom muri, adică…Neinspirată zi! Sunt un ins inadaptabil, însă nu vreau să stric rostul lucrurilor. Când e cazul, mă izolez de unul singur. Nu pot iubi ce nu mă iubește. Am ajuns să urăsc securitatea după fleoșcăiala din 1989. Când am fost atacat, am reacționat. Până când aceste jigodii, nu toți securiștii au fost neoameni, nu vor dispărea, nu ne va fi bine. Din păcate, o să mor cu ei de gât. Ce-am avut și ce n-am pierdut. Am aprins o lumânare pentru Regele Mihai I. Nu sunt monarhist. Îmi respect niște principii pe care sufletele închise în întuneric nu le vor avea niciodată.
Marin Ifrim, 16.12.2017
by