Țara e distrusă din interior
Pamflet
Se bate toba băștinașă, cu stângul-drept pe tobă, pentru suspendarea lui Klaus Werner Iohannis, președintele real al unei țări SF. Se bate apa în piuă, președintele s-a născut într-o funcție suspendată de la natură. Băsescu a stricat instituția, a sluțit-o după spiritul său. Nici el și nici cei care vor să-l suspende nu au vreun drept de proprietate a poporului rumân. Eu nu-l voi suspenda niciodată pe infatuatul Klaus, dimpotrivă, l-aș ține președinte ”un veac de singurătate” (G.G.Marquez) ca să vadă și dumnealui cum e să fii șef de trib peste neamul lui Ragnea. În cărțile de istorie ale trecutului ni s-a tot explicat ce țară planetară avem și ni se dădeau niște nume reprezentative de conducători, eroi, luptători: Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș ș.a.m.d. până în (ne)zilele noastre. Nu înțeleg de ce această țară e condusă de inși și entități din ce în ce mai jos coborâte sub conștiința neamului. Nu putem trăi respirabil din tradiționalismul cântărețului Benone. Și nici din seceta din capul lui Ragnea. Nici din sfaturile analizecoide ale micuțului monstru din Găgeștii Vrancea, sau din isteria fiului leninist CTP. În acestă seară am văzut-o la televizor pe fosta repetentă a ministerului învățământului, Ambramburica. O cucuvea urâtă, pentru că există și cucuvele frumoase precum niște mirese ale naturii. O Ambramburică proastă, dotată cu păr vopsit la negru, cu o limbă de șopârlă de Komodo, vorbind ca și cum intenționat nu ar fi vrut să spună nimic precis. Cam așa sunt toți analfabeții politici ai momentului, adică majoritatea, cu opoziție cu tot. Țara e distrusă din interior. Nimeni nu plătește nicio daună adusă acestui popor rătăcit în propriul său neant. Curvele furăcioase de prezervative financiare inclusiv retorice au fost depozitate în străinătate cu averile intacte, pentru că nu e vorba doar de averile lor totale, ci și de ale celor care le-au trimis la produs în timpul cât au făcut trotuarul politic pe aici. Suntem a doua țară din lume, după Siria, din care locuitorii au luat calea bejeniei. Siria a trecut și încă trece printr-un război ciudat. Noi suntem la mâna unor strigoi naționali, județeni, municipali, orășeniți, comunali. Toți susținuți de reprezentanții Infernului. Pe vremuri culturale inocente, organizam maifestări literare de amploare locală, după care, ne duceam cu toții, care mai de care mai scriitor, la o fostă cofetărie din vecinătate, transformată în cârciumioară botezată de noi ”Uniunea Scriitorilor”. Fiecare geniu local își plătea berea, așa vine vorba. În realitate, printre noi, care, în momente mai intense, depășeam capacitatea localului, se insinuau pe la mese fel de fel de pungași. Se închipuiau oameni de spirit. Fiecare dintre ei, nu mulți, masa critică, vreo 4-5 din atâta mulțime, comanda unul pentru celălalt bere, câte una, câte două, câte trei. La un monent dat, barmanița, o fată minunată, inocentă, Iulia, vine la masa mea, pentru că i se întipărise în minte că eu aș fi ”șeful de trib”, și îmi spune cu mult năduf: ”Nea Marine, toți își trimit beri unii la alții, M-au zăpăcit de cap. Nu pot să mai țin evidența. Cine plătește?”. I-am explicat că eu nu am cerut bere decât pentru mine. În final, am rezolvat lucrurile. În altă zi, trecând pe acolo, a venit la mine la masă și aceeași Iulia și mi s-a pâns că a trecut prin local un nene ciudat, care a dat impresia că e scriitor, a consumat trei beri și a fugit de la locul plății. Mi l-a descris. I-am completat eu portretul. Era vorba despre un fost pușcăriaș de drept comun, pretins poet. Vreau să spun că nu doar clasa politică, administrația și alte cele au luat-o razna. Nici lumea scriitorilor numai e ce trebuia să fie, o instituție a educației maxime și cu o conștiință națională intactă. Trăim într-o țară stricată precum jucăriile unor copii în trecere spre lucruri mai serioase. Copiii care strică jucării se vor maturiza, ceilalți despre care am făcut vorbire aici, nu, niciodată. E prea târziu pentru ei.
Marin Ifrim, 16.06.2018
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..