Un tablou cu suflet pe pânză, fie ea și de păianjen
Stai aproape de mine, cu o pensulă și un set complet de culori, cu tot rogvaivul și cu un curcubeu într-o cutie de nori. Aș vrea să-mi pictezi sufletul în secunda în care se va dezlipi de mine. Cercetătorii cred că sufletul ar fi alcătuit din „substanțe cuantice”, eu cred că el e format din gânduri, care, de la naștere până la moarte, curg din creier ca dintr-un izvor de munte. Conform ”științoșilor” sufletul ar cântări 0,01 grame, cam cât îngerul din creierul meu. Au cântărit oameni morți, însă nu au putut să prindă imaginea sufletului meu. Ia tu o trusă de pictor și stai aproape de mine. Tot timpul mi-am simțit sufletul, chiar și când doctorii m-au anesteziat – într-o beznă cosmică pe masa de operație -, sufletul s-a ascuns în ”microtubulii” din locul în care gândurile mi-au păzit viața precum un câine fidel. Să ai la îndemână curcubeul și tot ce trebuie. Vreau un tablou și atât. Un tablou cu suflet pe pânză, fie ea chiar și de păianjen. Pentru mine, picturile din biserici sunt suflete pictate. Eu nu sunt sfânt, vreau doar să-mi privesc pentru ultima dată sufletul. Am vorbit cu preoți, cu doctori, cu filozofi, cu ingineri și cu oameni simpli. Toți cred în suflet, însă nimeni, cu excepția unor preoți ceva mai amniotici, nimeni nu știe cam pe unde își are sălașul sufletul în om. Am apelat la alte surse, cărți, internet etc. Nu am aflat decât ceea ce știam din literatura de specialitate. Nu am încredere în oamenii de știință, tot ce au descoperit în numele progresului a devenit o armă împotriva omului. Dr Becker Mertens, referindu-se la concluziile unui experiment, publică în revista germană ”Horizon”, un articol în care concluzia finală e aceasta: ”noi înclinăm că el (sufletul – n.n) este un fel de energie”. Cred în această variantă. La noi, la oamenii simpli, există o vorbă sau mai multe cu același sens ancestral. Ceva în genul: ”Am muncit de mi-a ieșit sufletul”. Alții spun că le iese sufletul după un moment de dragoste intimă. Înălțarea lui Iisus la ceruri a fost tot o ”demonstrație” de suflet, numai că Iisus și-a luat cu el și trupul. E tare complicat să înțeleg de ce sufletul învinge rațiunea, la noi, la pământeni. Probabil pentru că sufletul este nemuritor. Ia culorile și așteaptă. Lumea în care am trăit e și frumoasă și urâtă, și bună și rea. Dacă mi-ai prinde sufletul pe pânză ar însemna că am lăsat aici, pe pâmânt, o parte din suflet. Un punct negru umplut cu miez de lumină. Există și o teorie a ”plasmei întunecate”. Se spune că de aici, de undeva dintr-un strat format în jurul pământului, ar veni sufletul care tot aici s-ar întoarce după moartea trupului fizic. Eu nu știu decât că, de multe ori, mi-am pipăit sufletul ca și cum aș fi mirosit cu creierul culorile pe care te rog să le ai la îndemână. Uneori m-am uitat în oglindă și am simțit sufletul din ”microtubuli”, am simțit cum ceva divin se ascunde sub fruntea mea goală. Să nu uiți culorile, pânza de in, pânza de vapor, pânza de păianjen. Pe giulgiul lui Iisus nu a rămas doar forma corpului, ci și niște umbre de suflet. Și mai e o vorbă românească: ”Ți-am pus sufletul pe tavă”. Ce să mai zic, nu uita de culori și de pânze. Și de-o fi să ”prinzi” sufletul meu întins pe o felie de aur, să nu cumva să vinzi tabloul. Acesta e doar al tău, irisule-irin, cu voce de suflet senin.
Marin Ifrim, 08.06.2018



![]() |
Referinţă Bibliografică |