În data de 3 mai 2015 la Tv-H a avut loc un spectacol omagial cu prilejul ANIVERSĂRII A 50 DE ANI DE ACTIVITATE A MAESTRULUI GHEORGHE ROŞOGA, SLUJITOR CREDINCIOS AL SCENEI „RAIUL FOLCLORIC”
„Distins public, stimaţi telespectatori, iubit prieten, drag gorjean, Gheorghe Roşoga, la cei 50 de ani de activitate în slujba poporului îţi urez viaţă lungă.”
În câteva fraze vă voi spune despre maestrul GHEORGHE ROŞOGA, un nume cu rezonanţă în muzica românească, 50 de ani închinaţi pe scena „RAIULUI FOLCLORIC” – dăruire, iubire de neam şi glie, port, tradiţii populare, cântec nemuritor, doine cântate cu patimă şi dor, astăzi colonel MAI în rezervă, ne-a fascinat pe data de 28 aprilie la spectacolul „OMAGIU VETERANILOR DE RĂZBOI” care a avut loc în Aula Ministerului Apărării Naţionale, moment de-o încărcătură emoţională extraordinară…, a produs furtuni de aplauze, a făcut să curgă lacrimi de fericire din ochii „Eroilor legendari” cei care au luptat pentru eliberarea şi întregirea patriei în cel de al Doilea Război Mondial. Vocea sa viguroasă, inconfundabilă, timbru modulat de solist înzestrat cu un dar dumnezeiesc, care aduce alean, veselie şi poftă de viaţă, un adevărat regal, întreaga sală (plină până la refuz) a strigat, GHEORGHE, te iubim, iar eu îi spun: LA MULŢI ANI! să ne trăieşti drag oltean.
Dacă în cântecele lui se aud dorurile, jalea şi iubirea, pofta de-a trăi şi iubi tot ce e frumos pe lume ( cu aceeaşi dragoste şi-a venerat MAMA, cea care a plecat în lumea drepţilor… lâsându-l foarte tânăr, fiinţa cea mai iubită de pe pământ, înţelegându-i sentimentele nobile, ascultându-i destăinuirile despre copilăria pe care şi-a petrecut-o în satul natal – Gura Motrului, şi prezicerea acelei vecine care i-a spus că privighetaorea care cântă în fiecare dimineaţă în dudul din curte (sub umbra căruia stătea cu mama sa, prevesteşte că GIGI va avea un glas de privighetoare), lucru ce s-a împlinit, iar eu ca un bun prieten ce-i sunt i-am închinat o melodie de suflet.
MĂICUŢA CÂND M-AI NĂSCUT
Măicuţa cânbd m-a născut,
Dor în suflet mi-a sădit.
M-a-mbăiat în râu cu flori,
S-am glas de privighetori,
S-am glas de privighetori.
M-a-mbăiat în râu cu flori,
S-am glas de privighetori,
S-am glas de privighetori.
Popa când m-a botezat,
Pentru mine s-a rugat:
„Îngerii să vină-n zbor
Şi să-i deie vocea lor,
Şi să-i deie vocea lor!
Îngerii să vină-n zbor
Şi să-i deie vocea lor,
Şi să-i deie vocea lor!”
Să cânt cânteceel noastre –
Rupte din zările-albastre,
Culese de la izvoare
Pentru fete iubitoare
Pentru fete iubitoare.
Culese de la izvoare
Pentru fete iubitoare
Pentru fete iubitoare.
Şi băieţi îndrăgostiţi…
C asă vă distrez la nunţi.
Le-am adunat din păduri
Şi din sate de români,
Şi din sate de români.
Le-am adunat din păduri
Şi din sate de români,
Şi din sate de români.
Vă iubesc, românii mei!
Cântecele-s pentru voi.
Am să vă distrez cu ele,
Că sunt darul mamei mele,
Că sunt darul mamei mele.
Am să vă distrez cu ele,
Că sunt darul mamei mele,
Că sunt darul mamei mele.
Şi, fiindcă a tot cântat şi le mai cântă şi acum mândruţelor, îi dedic o sârbă gorjenească numită „BĂDIŢA GHEORGHIŢĂ” – interpretată de soprana Rodica Anghelescu, artista Ansamblului „Ciocârlia” al MAI.
BĂDIŢĂ GHEORGHIŢĂ
Bobocel de mărgărit, bădiţă Gheorghiţă,
De-ar fi dorul fân cosit
La neica-n livadă; ascultă la mine!
L-aş fura să nu mă vadă,
Chiar de-ar fi păzit.
L-aş fura să nu mă vadă,
Chiar de-ar fi păzit.
Ochişori aş săruta, guriţa ca zmeura…
Câinele nu m-ar lătra, vecinii nu ar afla.
Mie-mi spune inima: „Iubeşte, fetiţa mea!
Iubeşte, simte-te bine, post de dragoste nu ţine.
Bobocel de mărgărit, dragul meu bădiţă!
Dorul l-aş strânge-n căpiţe,
L-aş pune în sân; ascultă la mine!
Lângă inimă să-l ţin…
C-are mireasmă de fân,
Şi l-aş creşte în bluziţă.
Să-l ia neicuţa Gheorghiţă,
Ochişori mi-ar săruta, guriţa ca zmeura…
Câinele nu l-ar lătra, vecinii nu l-ar afla.
Mie-mi spune inima: „Iubeşte, fetiţa mea!
Iubeşte, simte-te bine, dor la inimă nu pune!”
Bobocel de mărgărit, bădiţă Gheorghiţă!
Fânul l-aş fi răspândit
La mine în pat; ascultă la mine!
Îl ţineam îmbrăţişat…
Dorul m-ar fi sărutat;
Lângă el aş fi dormit
Şi mi-l făceam fericit,
Ochişori-mi săruta, guriţa ca zmeura…
Pe braţe mă legăna, la pieptul lui mă culca.
Aşa-mi spune inima: „Iubeşte, fetiţa mea!
Iubeşte, simte-te bine, post de dragoste nu ţine.
Bobocel de mărgărit, neicuţă iubit!
Dorul nu-i fân de cosit,
Că l-ai luat cu tine; ascultă la mine!
Te rog, fă bine…bădiţă,
Adu-mi-l să-i dau guriţă.
Te rog, fă bine…Gheorghiţă,
Adu-mi-l să-i dau guriţă.
Ochişori vei săruta, guriţa ca zmeura…
Pe braţe te-oi legăna, că-i plăcută dragostea;.
Aşa-mi spune inima: „Iubeşte, fetiţa mea!
Iubeşte, simte-te bine, post de dragoste nu ţine.
*
Din cartea „MI-AM PUS SUFLETUL ÎN GLAS”, mărturie vie a unei vieţi de om care s-a străduit a face din cântecul popular un „CREZ” al existenţei sale, vă voi citi două fraze din articolul: „UN SOLIST DE EXCEPŢIE” fiindcă alături de mine, mari artişti şi-au spus cuvântul: celebra Maria Ciobanu. prof.dr. Elise Stan, Sofia Vicoveanca, prof.univ.dr. Dan Ilie Morega, Mihael Tatu, Marcel Parnica, Viorel Gârbaciu, Valeriu Sfetcu, Nelu Bălăşoiu, Ştefan Bădescu, Laura Lavric, Nina Predescu, Ileana Jurjescu Todi, dr. Deaconu Ştefănescu, Nicolae Mureşan, Viorica flintaşu, muzicologul Petre Rusu, Nataşa Raab, conf. univ. dr. prof. Gelu Mircea Stan, Garofina Solojan, Florica Bradu, Elisabeta Turcu, Constantin Sârbu, Ion Bondunescu Angelica Stoican, Ştefan Cărăpăceanu, Nicu Creţu – dirijorul Ansamblului „Maria Tănase”, Floarea Calotă, Ion Ghiţulescu şi mulţi alţii… pe care-i salut cu deosebită preţuire:
„Sfântă casă părintească,
Dulce rai dumnezeiesc…
Nu te las pe mâini străine –
Toată viaţa cât trăiesc!”
Gheorge cântă şi suspină, anii numărând în gând, dorul inima-i alină, iar când lacrimi calde-i curg peste faţa luminată de razele unui soare blând, un surâs tineresc, de primăvară primăvară îndrăgostită, ne trimite slova dulce… fără asemănare, izvorâtă dintr-un suflet nobil de oltean verde ca frunza de stejar… spre a ne face fericiţi.
„Din pridvorul casei mele,
Câte nopţi am tot privit…
Ceru-albastru, mii de stele,
Iar cu doina am grăit”.
De când a fost copil mic şi-a pus sufletul pe strună fermeactă, pe frunză de păr rotat, fluierat de păsărele şi-a cavalului doinire ca o blândă mângâiere… dând glas dorului nespus, trezind în iniumile oamenilor (din satul natal) fior nebănuit, devenind (cu trecerea vremii) un solist de muzică populară cu multe valenţe de exprimare: de la sârba oltenească, hora aşezată… la nemuritoarea doină (cântec pe care-l stăpâneşte cu mare măiestrie, înnobilându-l cu har şi sensibilitate de poet al plaiului mehedinţean.
Deschizând filele acestei cărţi de excepţie (scrisă de Filip Mihai Leonard) în care sunt trecute cele mai importante activităţi ale artistului poet-solist – Gheorghe Roşoga, vom conştientiza că nu i-a fost uşor să fie laureat cu Marele Premiu pe scena festivalului Naţional „Maria Tănase” – Craiova, ediţia 1969, 1971 şi să obţină Trofeul Festivalului Internaţional de Folclor din Anglia – 1972, Premiul Etnos -1995 pentru evaluarea creaţiei şi a stilului original de interpretare, iar ca o încununare a unei munci titanice pe care a făcut-o din plăcere, dăruind tot ce i-a hărăzit bunul Dumnezeu, este investit ca membru alk Academiei Artelor Tradiţionale din România.
Fiindcă spectacolul omagial GHEORGHE ROŞOGA a fost intitulat „O lacrimă, un vers şi un cântec” am gândit ca bun prieten ce-i sunt să-i dedic o poezie izvorâtă din suflet pentru o inimă de mare OM, un cântăreţ celebru.
NUMAI LACRIMĂ ŞI DOR
Ridicând cortina anilor,
Timpu-ncepe-a prinde viaţă:
Altă scenă, alt decor…
Minunat folclor!
O treaptă spre rai, într-o dimineaţă,
Când în codru păsările cântă…
Se-ngână cu Gheorghe lângă sfânt izvor,
La Fântâna Zânelor
Şi-i îi spun în cor:
LA MULŢANI, TRĂIEŞTE!
Tot românul te iubeşte…
–––––––––––-
Cu admiraţie şi prietenie,
Marin VOICAN-GHIOROIU
Bucureşti
3 mai 2015
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..