Ți-s ochii, adiere, șoaptă,
Prin flori sălbatice, de șes,
Un abur cald de pâine coaptă
La vatra soarelui, în țest.
Ți-e zâmbetul o plină vară,
Cu lanul greu și prunci dormind
La sânul voluptos de țară,
Alintul mamelor visând.
Din leagăn, cântul ți-e o strună
Cu doruri vechi, cu doruri noi,
Cât tine, mamă, prietenă bună!
Fluviu ce susură șuvoi…
Cu mâna aspră tu risipești
Necazul…Cu mâna aspră
Mângâind a rugă visul, crești
Tril de pasăre măiastră.
O pasăre ce-și cântă soarta
În liber zbor, neobosit…
Timpului meu deschide poarta
Spre revelatul infinit…
Lumină fremătând viață,
Ascunsă în ochi de floare,
Din palma mamei mă înalță
Mireasă junelui soare…
Mioara Oprișan (Însurăței-Brăila)



![]() |
Referinţă Bibliografică |
Doar o mamă adevărată poate vorbi astfel despre o mamă. Felicitări!!!
Vă mulțumesc pentru apreciere, d-le George Stroia !Consider că darul de a fi mamă, de a crea, este darul suprem.Câtă binecuvântare în acest dar !!!