Bijuteria mea, mama
Lăsatu-mi-ai sufletul singur şi-atât de abătut,
Plecat-ai cu-a mea linişte, tot plâng în aşternut.
De ce te-ai dus tu, mamă, în lumea celor drepţi?
Mi-i dor să-ţi aud vocea, chiar de-ar fi să mă cerţi.
Mi-i dor de mângâierea-ţi, ce-atâta o iubeam,
Şi de-a ta sărutare, cu drag o aşteptam.
Aluniţa-ţi frumoasă, pe obraz stătea făloasă,
Şi ochii tăi, văpăi, cât erai de frumoasă!
Cu părul prins în coadă, cu micuţul colier,
Erai ca o comoară pentru orice bijutier,
Care ştia să vadă valoarea adevarată,
A unei fiinţe pure. O preafrumoasă fată!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
Așa este, mama este bijuteria noastră, singura care știe să ne facă sufletul să sclipească. Felicitări, Cristina!
Multumesc mult!