Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MELANCOLIE-Pompiliu Crețu

MELANCOLIE-Pompiliu Crețu

MELANCOLIE.
E iarnă pe-afară,chiar fără zăpadă,
vântul bate tare plângând pe la poartă,
noaptea-și lasă vălul fără să se vadă,
doar melancolia vine nechemată…
Dintr-un nor răzleț ușor se strecoară
câțiva fulgi apatici,mici ca niște fluturi,
albi,sfioși se joacă într-un dans de seară
lunecând pe- o scenă jos pe ciot de buturi…
Au vrut să sărute fața obosită
și pe-un rid al vremii să se odihnească,
dar se poticniră de-o geană tăcută
și-o privire rece ce-a a dat să-i oprească.
S-au topit de dorul cerului albastru
și-n căldura aspră a mâinii trudite
care a șters fulgii,producând dezastru,
transformând în lacrimi stele mici grăbite…
Fiori dau năvală din cămări ascunse
și tristețea bate în geamuri cu gânduri,
ninge cu- amintiri într-un dans de fluturi
și melancolii pe căi nepătrunse…
,

Facebooktwitterby feather