Melita. O ”carte-eveniment”.
” A aborda Insula cu albine negre ține de actul spiritual.(…). Văzută din zbor, insula are forma ușor neregulată a unui opt culcat-panglică (∞)- pe care o regăsim atît în intimitatea celulelor vii cît și în infinitul spațiului. Insula este înzestrată cu un suflet dublu, cu două personalități, cu două genii ale locului”. (Insula cu albine negre, Andrée Christensen, Armonii culturale, Adjud, 2019, Traducere Virginia Bogdan, p.15).
Încă sub pecetea recentei traduceri pe care am întreprins-o, deloc ușoară, atmosfera, personajele, spiritul cărții îmi produc o ușoară ”năuceală”.
Cred că și traducătorul ca și autorul nu se pot desprinde/ detașa îndeajuns pentru a formula o opinie asupra a ceea ce au resimțit cu fiecare literă și cu fiecare cuvînt, care au țesut canavaua lucrării. Probabil că acesta și trebuie să fie sentimentul care însoțește opera. Dovada veridicității sale.
Pornind de la vremuri imemoriale și urmînd evoluția fiecărui personaj trebuie să punem în evidență mesajul central exprimat printr-un personaj aparte ca și misiunea care-i revine în carte: Theo.
Theo este un copil de o sensibilitate exacerbată, de o ”naivitate” înduioșătoare, lecție pentru mulți dintre semeni care au cam pierdut nu numai simțul originii dar și pe acela al realității.
”Ea se întreabă uneori dacă există ființe care vin pe lume și a căror ultimă misiune este de a visa pentru aceia care au pierdut puterea aceasta? De a ne încînta și de a ne face să descoperim frumusețea lumii?”(p. 59, op.cit.).
O lume în continuă mișcare, evoluție, transformare, alchimie.
De la Antichitate pînă în vremurile de o cruzime revoltătoare ale războiului și ocupației, muzica, dansul, artele sunt semnele și semnalele că umanitatea trebuie salvată prin Artă. Aceasta este normalitatea vieții noastre pe pămînt. O spune autoarea și prin limbajul elevat care desemnează locuri, specii de plante, de flori, de păsări, cutume. Tradiția trebuie respectată și păstrată căci ea este aceea care dă valoare și sens lucrurilor, trăirilor umane.
Voi încheia citînd pe însăși autoarea cărții:” Insula cu albine negre este un veritabil stup de creație multidisciplinară care se prelungește în alte două ferestre care se regăsesc pe site-ul Internet al autoarei: www.andreechristensen.com” (p. 310, ibid.), nu înainte de a adresa mulțumiri autoarei, pentru scriere, solicitudine, Editorului originalului, pentru prompta aprobare a dreptului de traducere, precum și Editorului G. Stroia, fără talentul, determinarea, răbdarea de care a dat dovadă pe tot parcursul dificilului proiect, cartea aceasta nu s-ar fi apropiat de calitatea originalului. O”carte-eveniment”, cum spune Editorul G. Stroia.
Virginia Bogdan
N.B. Am avea de adăugat : ”Quod natura relinquit imperfectum ars perficit( ceea ce natura lasă nedesăvîrșit desăvîrșește arta), se spune în alchimie”. ( p.296, Amintiri, vise, reflecții, C.G.Jung, Humanitas, București, 2017. Ceea ce ilustrează perfect rolul de co-creator al omului la creația divină. ”(…) omul este indispensabil pentru desăvîrșirea creației, ba mai mult- că el este de fapt cel de-al doilea creator al lumii, că abia el dă lumii ființa obiectivă, (…). Abia conștiința omului a creat existența obiectivă și sensul, și astfel omul și-a găsit locul indispensabil în marele proces al ființei” (ibid., p. 297).
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..