(Acrostih -a se citi și pe verticală prima literă)
Minuni, de fiecare dată, face Divinul pe pământ,
Iubire revărsând în toate când se coboară Duhul Sfânt.
Hristos lăsatu-S-a pe cruce batjocorit și răstignit…
Astăzi, prin necredința noastră, din suflet este izgonit.
E chipul Maicii, în icoane, la pieptul ei cu Sfântul Prunc,
La vreme de restriște mare, coboară lacrimi în adânc,
Acolo unde, în morminte, strămoși se răsucesc și plâng.
Credința ne mai poate, astăzi, scăpa de groaznic tăvălug,
Rămâne-vom fără de țară, trăind cu nevăzut zălug
Indiferența ne va duce să pierdem ce prin lupte grele
Strămoșii noștri apărară: pământ și ape, cer cu stele.
Trăim cu frica de războaie, de molime și de roboți,
Edem e trupul țării astăzi când e condusă doar de hoți…
Săracă țară bogată, despuiată-n trei decenii,
Corbii ciugulesc din trupu-ți făurit de-a lungul vremii…
Un alt Țepeș de s-ar naște, și-ar deschide ochii orbii.
25 ian. 2024, Georgeta TUDOR
by