Când decolez spre zări străine,
Devin o umbră călătoare fără nume,
Se rupe inima în mine şi suspină,
Lăsând acasă dulcea Românie…
*
Aş vrea, pe unde rătăcesc prin lume,
S-o iau în depărtări cu mine, să îi fie bine.
Dar nu poţi patria s-o cari în avion,
Nici cerul său albastru, divin-nemuritor.
*
Cu mine, iau doar chipul ei dumnezeiesc,
Sculptat în lacrima de dor din ochiul meu…
Marin MIHAI (Spania)
by