Cine ești, ulcior de lut?
Luptător apus demult,
O pelasgă preafrumoasă
Cu cosița de mătasă
Ori bătrânul înțelept,
Al misterelor adept?
Nimb ți-a pus meșter olar
Frământând argila iar,
Rupând vechile păcate
Osemintelor cifrate.
Taina stelelor ți-e dată
În vâltoarea de pe roată.
Ce ascunzi, ulcior de lut,
În al pântecului trup?
Jurământul strâmb legat,
Rugi de orb nevindecat
Ori ții taina nemuririi,
Ochiul Sfinxului Zidirii?
Dintre cercuri reci, involte,
Răsar mii de forme zvelte,
Deghizate-n chip subtil
Pe al roții ritm febril.
Olul tânăr prinde suflu
Cu-al olarului periplu.
Cine ești, ulcior de lut,
În ăst trup bătrân demult?
Picuri stropi, apă curată,
Luminând credința sacră,
Spirit tânăr reînvii
Din cereștile fluvii.



![]() |
Referinţă Bibliografică |